Cel ce vrea să se mântuiască, să se lupte cum vrea Dumnezeu

Nu te teme prea mult nici de boli, nici de apropierea vremii bătrâneții așteptate. Căci va înceta și boala, când îi va plăcea Împăratului și când aceasta va fi bine pentru sufletul tău, (iar la bătrânețe te va acoperi cu puterea dumnezeiască, asemenea unor aripi).

Acestea știindu-le și fiind cu bună îndrăznire în bolile cele tari ale sufletului – așa cum în arenă cel mai bun luptător rabdă cu putere și neabătut durerile – nici nu-ți lăsa sufletul apăsat de întristare. Dacă zaci de boală, nu te îngreuna, nici dacă ți se întâmplă vreo altă nenorocire, ci înalță-ți mintea cu vitejie, aducând mulțumire lui Dumnezeu, și în mijlocul durerilor cugetă cele mai înțelepte ale oamenilor și cele pe care nu le găsești cu ușurință la oameni.

Miluiește pe cei nedreptățiți și cere ajutor de la Dumnezeu pentru oameni. Pleacă-te la prietenul care cere de la tine și celor nedreptățiți le dă sprijin, vrând să faci cunoscută oamenilor puterea Lui, precum și celui ce vine la cunoștință, ca să se înalțe ei la Dumnezeu și să se bucure de fericirea veșnică, când Fiul lui Dumnezeu va veni restaurând cele bune drepților.

Bine este a se teme pururea și a nu se încrede sieși cu nici un chip, ca să nu se scufunde cineva rău. Căci știind că face bine, nu este cum crede. Ci mai degrabă să-L roage pururea pe Domnul, ca să-i fie lui povățuitor, și cale, și minte, și discernământ, și tâlcuitor. Până ce Îl va găsi pe Hristos în el însuși, să nu se încreadă deloc în sineși.

Ca atunci când cineva este izbăvit din primejdia corabiei, ca să se salveze, nu-i este lui grija pentru cele de pe corabie, din pricina fricii de mare, așa și creștinul trebuie să se teamă pururea de Dumnezeu și să nu disprețuiască.

Cel ce vrea să se mântuiască, să se lupte cum vrea Dumnezeu. Aceasta este voia lui Dumnezeu. Iar cel ce iubește pe Dumnezeu să se silească să iubească și pe aproapele său.

Să fii smerit înaintea lui Dumnezeu și oamenilor, luând aminte pururea la inimă și stând împotriva gândurilor rele. Să fie în frică, și iubitor, și smerit și să ai grijă cum să Îi placi Domnului sau cum să te lupți cu omul cel vechi și să-l birui. Iar cel ce este fără grijă, având inima pierdută, acesta a rămas în vechime, încă nu a început să lupte și nu știe să poarte război.

Bine este ca fiecare pururea să fie în frică de Dumnezeu și să caute pricepere și ajutor de la Domnul, că astfel vei avea mai mare nădejde de mântuire.

Cuviosul Macarie Egipteanul