Tinerii contemporani sunt ancoraţi într-o viaţă sentimentală care produce plăcere şi senzualitate. Pentru ei a plăcea cuiva a devenit o modă. Imaginea feţii este cea care îl ancorează pe tânăr în postura de a plăcea cuiva. Astăzi trăim într-o eră a măştilor ce şi-o plasează din păcate mulţi dintre tineri pe faţă la exterior pierzându-şi interiorul sentimental şi exteriorul natural. Machiajul este o falsitate, o minciună a propriului sine în primul rând şi apoi către cei din jur care sunt necunoscători. Un om cu o dreaptă înţelegere a lucrurilor nu se lasă păcălit de falsităţi şi măşti. Omul creat după chipul lui Dumnezeu are frumuseţea slavei lui Dumnezeu. Această frumuseţe trebuie înfrumuseţată şi sfinţită pe întreg parcursul vieţii. Orice adaos sau scădere din el duce la o demonetizare a lui, ca persoană. Prin machiaj, omul Îl înjoseşte pe Dumnezeu, acuzându-L că nu L-a creat frumos cum doreşte el a fi prin machiajul făcut. Apoi tot prin machiaj, omul îşi pierde prosopon-ul (Chipul), personal îşi pierde ceva din identitatea lui. Mă gândesc la o imagine pe care o am de când eram mic, la Braşov, când deasupra scenei de la teatrul de păpuşi erau două măşti: una care râde, alta care plânge.
Cred că pe măsură ce ne machiem, uităm să ne aducem aminte că machiajul ţine de împărăţia inversă a îndumnezeirii. Pe măsură ce te apropii de chipul lui Hristos, chipul tău se şterge şi se aseamănă cu chipul lui Hristos! De aceea seamănă preoţii între ei, pentru că chipul lor seamănă cu icoanele, iar icoanele seamănă cu Dumnezeu. Privind şi rugându-te în faţa sfintei icoane, icoană devine şi cel ce o priveşte. Iată că şi tinerele, privind la scenele pozate ale fotomodelelor, devin şi ele fotomodele, machiindu-se.
Observaţi, există un conţinut teologic al machiajului. Pe de altă parte, există o doză de bun simţ, peste care dacă se trece, este lezată inclusiv frumuseţea feminină; în fond, o fată care se machiază recunoaşte… ce? De ce se machiază? Ca să arate mai frumoasă. Deci în esenţă, fără machiaj e urâtă, e o urmare a unui complex. Iar cum complexele au la bază păcate, trebuie să caute ce anume este păcat în ea, încât să aibă nevoie de adjuvantul acesta, pentru a merge mai departe.
Să ştiţi că nici bărbaţii nu sunt departe de femei la machiaj! Ei nu se machiază cu tot felul de artificii de genul acesta. Ei îşi cumpără, care mai de care, maşina mai puternică, telefon cât mai şmecher, câte un lanţ, câte un ceas cât mai sofisticat… Există o mentalitate de emisie şi pe linia bărbatului.
Tineri şi tinerelor, hai să privim şi să ne rugăm în faţa sfintelor icoane ca să nu mai avem nevoie de a ne machia. Făcând acest pas, faţa noastră va străluci sa lumina soarelui, iar viaţa noastră va fi sfinţită şi îndumnezeită.
Drd. Prot. Petru Ciobanu
