Sfânta Cruce este izvor dătător de viaţă sufletească şi de putere duhovnicească

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori!

Sfântul Apostol Pavel vorbind despre importanţa şi necesitatea semnului Sfintei Cruci spune: „Crucea, pentru cei păgâni este nebunie, iar pentru noi, cei ce ne mântuim – credincioşii, este puterea lui Dumnezeu” (I Corinteni 1, 18). Deci, a cinsti Sfânta Cruce (purtând-o la piept, sărutând-o, însemnându-ne cu ea, închinându-ne când trecem pe lângă ea) nu este doar o datorie a ortodocşilor sau un oarecare ritual creştin-ortodox, ci este o reală sursă de dobândire a ajutorului divin şi de reânoire a puterilor sufleteşti. Căci Sfinţii Părinţi spun că Sfânta Cruce este izvor dătător de viaţă sufletească şi de putere duhovnicească. Dar cu toate acestea este atât de dureros că prea puţini dintre credincioşii noştri dau importanţă acestui moment mult folositor şi mântuitor.

Sfânta Cruce nu este doar semnul lui Hristos pe care s-a jerfit El pentru a noastră mântuire, ci a devenit prin urmare emblema creştinismului şi semnul nostru de unire cu Divinitatea.

Protivnicii ortodoxiei, nesuferind puterea crucii, încearcă pe diferite căi să o pângărească nu doar ei, ci şi pe creştini îi impun de multe ori, poate şi indirect, să necinstească Sfânta Cruce. Cum? Fac diferite forme în semnul crucii, pe talpa multor încălţăminte, pe teracotă ce se foloseşte la trotuare sau ogradă, ca în felul acesta so călcăm în picioare. Sau fac diferiţi cercei în formă de cruce, ceea ce tot e un păcat mare. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că „Dacă vezi, până şi două beţe căzute dintr-un pom şi stau pe pământ în formă de cruce, să arzi acele beţe, deoarece prin forma care au luat-o, sau sfinţit într-un fel, întrucât au închipuit semnul Sfintei Cruci.

Prezenţa Sfintei Crucii în viaţa noastră aduce cu sine binecuvântarea Celui care s-a răstignit pe ea. Făcându-ne semnul Sfintei Cruci, mărturisim totodată că suntem creştini şi că nu ne ruşinăm de Cruce şi de Cel care s-a răstignit pe ea. Or, acest moment este foarte important, deoarece însuşi Hristos a zis: „Cine se va ruşina de Mine în acest neam şi eu mă voi ruşina de el înaintea Tatălui Meu.”

În vechime, în lumea păgână, când se întâlneau creştinii, ca să se recunoască între ei, foloseau ca „parolă”, ca să zic aşa, semnul crucii. Iar Sfântul Ioan Damaschin, în cartea sa Dogmatica scrie: „Sfâna Cruce este semnul prin care ne despărţim cei credincioşi de necredincioşi şi ne recunoaştem cine îl cinsteşte pe Dumnezeu şi cine nu”. Oare nu e cazul şi astăzi să arătăm faţă de toţi, prin orice acțiune, că suntem creștini și că, nu ne este rușine să ne însemnăm cu Sfânta Cruce şi să o purtăm cu evlavie?

Zilnic suntem inundaţi cu ştiri în care ni se spune că atâţia şi atâţia oameni au decedat în diferite accidente. Rămân copii orfani, soţi şi soţii văduve, părinţi fără copii în urma diferitor accidente. Oare tinerii de astăzi sau şi cei mai în vârstă, se mai duc la preot, să li se citească o rugăciune, sau să ia binecuvântare când plecăm într-o călătorie? Părinţii îi mai îndeamnă oare pe copiii lor să-şi facă semnul crucii când pornesc undeva? Şi chiar când urcăm în transport pentru o deplasare, nu prea mare, tot se cuvine să ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci.

Ţin minte când plecam de acasă, la studii sau în altă parte, mama mă însemna cu semnul Sfintei Cruci ca să fiu ferit de primejdii şi să mă întorc cu bine. Oare mai sunt astăzi asemenea mame care să-şi înarmeze copiii cu semnul Sfintei Cruci? Cu siguranţă că or mai fi pe undeva, dar sunt prea puţine.

Sfântul Isaac Sirul spune: „Atunci când ne însemnăm cu Sfânta Cruce, îngerul păzitor stă lângă noi”. Iar după învăţătura Sfintei Biserici ştim că atunci când îngerul păzitor este în preajma omului, lucrurile rele şi primejdioase stau departe. Iată de ce se cuvine ca un creştin să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci şi când iese din casă, şi când începe un lucru, şi când merge în călătorie, şi când are un examen şi-n alte multe situaţii asemănătoare. Doar că e foarte important să reţinem că semnul Sfintei Cruci trebuie să-l facem corect, nu alehamite.

Întrucât creştinii din vechime ţineau mai mult la Sfânta Cruce şi cunoşteau importanţa şi necesitatea ei, se însemnau cuviincios cu semnul Sfintei Cruci nu doar ei, ci făceau acest semn şi peste hainele care le îmbrăcau, peste încălţămintea care o luau în picioare. De asemenea, când plecau de acasă făceau semnul crucii asupra casei, ca să fie păzită. Totodată, nici nu se concepea ca să se pună la masa fără a face semnul Sfintei Cruci asupra mâncării şi a băuturii. Puţini mai sunt astăzi creştini care să facă aceste lucruri. Deşi, aşa cum spunea Tertulian, un scriitor creştin din secolul al III-lea, în lucrarea sa De corona militis: „Creştinul trebuie să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci la fiecare pas şi la fiecare faptă

Despre necesitatea şi imporanţa semnului Sfintei Cruci în viaţa oamenilor vorbeşte nu doar Scriptura şi Sfinţii Părinţi, ci şi învăţaţii laici. De exemplu: fizicianul Angelina Malakhovskaya a studiat puterea semnului crucii timp de 10 ani şi a realizat mai multe teste, descoperind că semnul crucii are puteri unice, de apărare şi sfinţire. Studiile au mai arătat că semnul crucii are efecte benefice și asupra sănătății.

Dragii mei!

Dumnezeu, ca un tată iubitor, ne-a dăruit El însuşi, sau prin Fiul Său ne-au fost dăruite, atâtea lucruri şi mijloace prin care oamenii să se folosească atât în cele trupeşti, cât mai cu seamă în cele duhovniceşti. Or, semnul Sfintei Cruci, pe care creştinul trebuie să şi-l facă, aşa cum s-a menţionat, în toate împrejurările vieţii acesteia, ne este un dar mult folositor. Dar oare de ce creştinii noştri îl neglijează? Oare de ce ne este atât de greu să facem semnul crucii? Un cuvios părinte spunea: „Hristos, din dragoste pentru oameni a urcat pe cruce în chinuri şi durere, iar oamenii, din dragoste pentru Hristos, nu vor nici măcar să se însemneze cu semnul Sfintei Cruci”.

Nădăjduiesc şi, aş vrea să cred că, aceste cuvinte pe care vi le-am scris cu durere şi dragoste părintească, le veţi pune la inima frăţiilor voastre şi le veţi împlini. Căci făcând semnul Sfintei Cruci, cinstind-o cuviincios şi purtând-o cu evlavie, pe tine te foloseşte duhovniceşte şi îl bucuri pe Dumnezeu, văzându-te că eşti un mărturisitor al adevărului şi cinstitor al Sfintei şi de viaţă dătătoarei Cruci.

Cu dragoste părintească şi grijă arhierească

† PETRU

Episcop de Ungheni şi Nisporeni