POSTUL ȘI POCĂINȚA NE SCAPĂ DE BOLI, RĂZBOIE, CUTREMURE ȘI ALTE NENOROCIRI – Îndemn duhovnicesc la începutul Postului Mare, al Înaltpreasfințitului PETRU, Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni

Iubiți întru Hristos frați și surori, 

Prin Mila și Harul lui Dumnezeu, am ajuns din nou într-o perioadă foarte folositoare pentru suflet și plină de bucurie duhovnicească, perioada sfântă a Postului Mare, care mai este numită de Sfinții Părinți „primăvara sufletului”.

Sfântul Ierarh Ignatie Breanceninov spune: „Pe cât de important este să ținem postul, tot pe atât de important este să vorbim despre post”. Or, în acest cuvânt pastoral, tocmai acest lucru încercăm să-l facem cu multă dragoste și grijă părintească, adică să redăm din paginile Sfintei Scripturi și din scrierile Sfinților Părinți sfaturi și învățături duhovnicești despre post, ca să-l putem ține cu mai multă dragoste. În acest context aș dori să amintesc un cuvânt al Cuviosul Paisie Aghioritul care spune: „Dacă am cunoaște cu adevărat folosul și importanța postului, nu am dori să se mai sfârșească niciodată.” Or, această dorință – de a nu se sfârși Sfântul Post – o vedem în viețile multor sfinți.

Din Tradiția bisericească cunoaștem că Postul Mare îl ținem în amintirea celor 40 de zile pe care Hristos le-a postit după Botezul Său. Și legat de acest aspect Sfântul Nicolai Velimirovici spune: „Hristos a postit după Botez, arătându-ne că toți cei botezați trebuie să postească”. Dar cu toate acestea – constatăm cu durere, nu acuzăm cu superioritate – mulți creștini neglijează postul, nedându-i o prea mare importanță. Unii țin postul fără tragere de inima sau alții și mai rău, nu–l țin deloc, aducând tot felul de pretinse argumente, având diferite temeri care îi înfricoșează oarecum. Unora ca acestora, vine Sfântul Ioan Gură de Aur și le spunea: ,,Postul trebuie primit și ținut cu bucurie, nu cu frică și părere de rău, căci nu este înfricoșător pentru noi, ci pentru diavoli”.

Sfinții Părinți vorbindu-ne despre folosul postului, ne îndeamnă în multe chipuri să ținem cu multă râvnă sfintele posturi. În această privință foarte lămurit ne povățuiește Sfântul Simion Noul Teolog, zicând: ,,Nu falsifica postul ca să nu pățești ce pățesc cârciumarii. Dacă ei sunt pedepsiți când pun apă în vin, cum vei scăpa oare nepedepsit tu care falsifici asprimea postului prin mâncăruri de post pregătite cu multă sofisticare. Nu huli postul, spunând că te îmbolnăvește! Dimpotrivă, postul îți dă sănătate!”.

Astăzi poate mai mult ca niciodată, chiar și printre creștini, postul este înțeles greșit. Abținerea de la mâncare prin regimuri medicale, diete sportive, sau altele de acest fel, nu au nimic comun cu postul propriu-zis, căci postul, în înțelesul său corect, este un act religios, astfel, nu orice abținere de la unele bucate poate fi socotită perioadă de post.

Totodată e bine să știm că, nu orice post este primit de Dumnezeu. Sfântul Vasile cel Mare, de exemplu, vorbind despre post spune: ,,Adevăratul post este înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărțirea de pofte, de clevetire, de minciună și de jurământ strâmb”. De asemenea și Sfântul Teodor Studitul spune: ,,Adevăratul post este depărtarea de orice rău”. În această privință și Gura cea de Aur a Ortodoxiei, Sfântul Ioan, Patriarhul Constantinopolului, ne îndeamnă astfel: ,,Când postim, nu ajunge să ne abținem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim și sufletește. Există și primejdia ca ținând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos. Din ce cauză? Pentru că ne ținem departe de bucate, dar nu ne ținem departe de păcat; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupești; petrecem ziua în post, dar ne uităm la lucruri rușinoase. În felul acesta, pierdem folosul postului.” Iar un cuvios părinte spunea: „Zici că postești ne mâncând carne de porc, dar de ce mănânci carne de om, judecându-l și vorbindu-l de rău pe aproapele tău?”

Un post trebuie înfrumusețat și cu multe virtuți. De exemplu, să ne rugăm, să citim cât mai des Psaltirea și Sfânta Scriptură, să facem milostenie, ajutând pe cei săraci, nevoiași, pe bătrânii, văduve, orfani, bolnavi etc., deoarece și Sfântul Antonie cel Mare zice: „Postul, ca să ajungă la Dumnezeu, trebuie să aibă aceste două aripi: milostenia și rugăciunea”. Sau după cum chiar Hristos ne arată în pericopa evanghelică din duminica iertării că postul trebuie însoțit de dragoste și iertare față de cei care ne-au greșit cu ceva, dar postul trebuie împodobit și cu multe fapte de milostenie și purtare de grijă față de mântuirea sufletului.

Dragi și iubiți credincioși,

Să ne străduim, totodată, să frecventăm cât mai des Sfintele Biserici, să îndrăgim sfintele slujbe venind și ascultându-le cu evlavie și dragoste. Să fim nelepsiți de la slujba Canonului cel Mare a Sfântului Andrei Criteanu, care se citește în fiecare biserică în primele patru seri: luni, marți, miercuri și joi. Să postim cât mai aspru posibil această primă săptămână. Să încununăm postul ce-l ținem și toată osteneala noastră duhovnicească cu primirea, prin împărtășanie, a Trupului și Sângelui Mântuitorului Hristos. Să ne pregătim cuviincios de Sfânta Împărtășanie, să mergem de cu seară la vecernie, pentru a ne spovedi fără grabă, cu luare aminte, cu multă părere de rău. Să primim și să îndeplinim canonul rânduit pentru păcatele săvârșite și spovedite. Să citim canoanele și rugăciunile cuvenite înainte de primirea Sfintei Împărtășanii – canonul de pocăință, Paraclisul Maicii Domnului, Canonul Îngerului Păzitor, Canonul Sfintei Împărtășanii cu cele 12 rugăciuni.

Dacă pentru orice moment al vieții noastre – fie că mergem la operație, la o consultație sau analiză medicală, la un examen oarecare, la întâlnirea cu cineva sau că primim pe cineva în ospeție – ne pregătim cuviincios ca să lăsăm o impresie bună și, mai ales, să avem un oarecare folos în urma acelui lucru, oare pentru primirea Sfintei Împărtășanii – Trupul și Sângele lui Hristos – nu se cuvine să facem o mai mare pregătire?

Iubiții mei fii și fiice duhovnicești din cinul monahicesc și mirenesc,

Închei acest îndemn părintesc, cu nădejdea că vom conștientiza importanța și necesitate celor menționate și vom depune mai mult efort spiritual pentru a curăți sufletul de murdăria păcatului, ca prin aceasta să atragem mila lui Dumnezeu asupra noastră, și să ne scape de răutăți, cutremure, dezbinare și războaie, care înspăimântă întreaga planetă la ora actuală. Căci postind, dar făcând și alte fapte bune amintite – rugăciune, spovedanie Împărtășanie, milostenie – Dumnezeu ne poate izbăvi de multe urgii, așa cum se arată de nenumărate ori în paginile scripturii de exemplu: Prorocul Daniel a scăpat din groapa cu lei, prin post și rugăciune; Prorocul Ilie a scăpat Israelul de foamete și secetă, prin post și rugăciune; cei trei tineri au ieșit nearși din cuptorul încins, tot prin post și rugăciune; și tot PRIN POST ȘI POCĂINȚĂ, PENTRU PĂCATELE FĂCUTE, POPORUL ISRAIL A SCĂPAT în  nenumărate rânduri, DE RĂZBOAIE, BOLI ȘI MULTE NENOROCIRI.

Așadar, începând călătoria duhovnicească a Sfântului și Marelui Post, să avem privirea sufletului ațintită spre Hristos, Cel care ne va întări în nevoință și, tot El ne va răsplăti cu har mântuitor, cu binecuvântări cerești și cu sfinte bucurii, ca să ajungem cu sufletul curat prin pocăință la Sfânta și Luminoasa Sărbătoare a Învierii.

Cu arhierești binecuvântări și dragoste părintească,

+ PETRU

Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni