Sfânta Cuvioasă Eufrosina a trăit în Alexandria în vremea împăratului Teodosie al II-lea (408-450).
Nașterea Sfintei Eufrosina a fost rodul stăruinței în rugăciune și milostenie a părinților ei, pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu un copil după mulți ani de cereri. Cel care a mijlocit în mod deosebit cu rugăciunea pentru nașterea Sfintei și a dezlegat nerodirea părinților ei, a fost un egumen cu viață sfântă al unei mănăstiri, de care tatăl Eufrosinei a rămas apropiat toată viața.
Sfânta a fost singurul copil al unui bărbat bogat, puternic, credincios și milostiv din Alexandria pe nume Pafnutie. Mama Sfintei Eufrosina a plecat la Domnul când fiica ei avea doisprezece ani. Din acel moment, tatăl ei s-a ocupat îndeaproape de creșterea și educația ei în lumina credinței. Pentru că era frumoasă, cuminte și înțeleaptă, pe măsura ce a crescut, Sfintei i s-a dus vestea, iar pretendenții au început să o caute. Când a ajuns la vârsta de optsprezece ani, tatăl său a logodit-o cu un tânăr bogat.
Înainte de nuntă, Pafnutie a dus-o pe fiica sa la mănăstire, la egumenul cu viață sfântă că să se roage din nou, de data aceasta pentru căsătoria fetei și să o povățuiască pentru a dobândi comori ale sufletului. Șederea lor în mănăstire a durat trei zile, timp în care Sfânta a admirat în tăcere viață îngerească a călugărilor. În ea a început să se trezească o râvnă după viață sfințita a monahilor. Înainte de a pleca către casă, Sfânta Cuvioasa Eufrosina l-a rugat pe egumen să se roage pentru mântuirea ei.
Tot în acea perioada, la aceeași mănăstire urma să se facă parastasul pentru ctitorul acesteia. Tatăl Eufrosinei, fiind dintre cei apropiați și binefăcătorii mănăstirii a fost invitat și el la eveniment. Un călugăr a venit să îl poftească la pomenire, însă Pafnutie lipsea în acel moment de acasă. Eufrosina a profitat de acest prilej și a început să îl iscodească pe călugăr despre viață monahală. A vrut să știe care sunt rigorile vieții, cum fac ei cu postul, cum se cântă în obște Domnului. A îndrăznit și i-a mărturisit călugărului că și ea tânjește după asemenea viață, însă nu vrea să își supere tatăl ei. Insuflat de Harul Duhului Sfânt, călugărul a sfătuit-o să nu aleagă viața trecătoare, ci să aleagă viață ca mireasa a lui Hristos și să fugă în taina la mănăstire.
Astfel, cât timp tatăl ei a fost plecat la pomenirea ctitorului mănăstirii cu daruri și cele trebuincioase mănăstirii, Eufrosina a chemat la ea pe un stareț de mănăstire cunoscut că să o tundă în monahism, să o îmbrace cu rasă și să o povățuiască. Sfătuită de acesta, a decis că ea să se ocupe de suflet și mântuire, iar averile tatălui ei, chiar dacă era unica moștenitoare, să rămână celor sărmani.
După ce starețul a plecat, a fost nevoie să își facă planul de plecare și, judecând că ar fi fost găsita cu ușurința într-o mănăstire de maici, a decis să se prefacă a fi bărbat și să meargă să trăiască printre călugări. A luat cu ea 50 de bani de aur și a plecat în taina chiar la mănăstirea de care tatăl ei era apropiat.
Îmbrăcată în haine bărbătești, s-a prezentat drept Smaragd (Smarald), fost eunuc împărătesc, care vrea să ia calea călugăriei.
Egumenul mănăstirii (același care se rugase că ea să vina pe lume) a primit-o și a încredințat-o că ucenic părintelui Agapet.
Din cauza că fața Sfintei Cuvioase Eufrosina era foarte frumoasă, chiar dacă se prefăcea a fi tânărul Smarald, s-a iscat putină tulburare în mănăstire. Împins de aceste împrejurări, părintele Agapet a decis că Smarald să rămână în chilie și să nu mai iasă nicăieri. Fără să se opună, Sfânta Eufrosina a făcut ascultare, postea, se ruga și avea mare râvnă spre bucuria părintelui Agapet.
Între timp, Pafnutie a descoperit absenta fiicei sale și a început să o caute peste tot. Plângea disperat, se ruga, iar familia logodnicului se mâhnise și ea. Nimeni nu se așteptase la o asemenea întorsătură. Pentru că nu au dat niciun rezultat căutările, tatăl Sfintei Eufrosina a mers la mănăstirea unde aceasta se ascundea și l-a rugat pe egumenul Sfânt să pună toată obștea să se roage pentru descoperirea fiicei lui. La landul ei, Sfânta Cuvioasă Eufrosina/ călugărul Smaragd, se ruga să nu fie descoperit în aceasta viață.
Vânzând că rugăciunea aprinsa a călugărilor nu aduce niciun rezultat, egumenul mănăstirii i-a spus lui Pafnutie că fiica lui și-a ales cu siguranță partea cea buna și l-a mângâiat cu gândul că spera că o să o vadă la un moment dat, în viață lui.
Vremea a trecut însă și Pafnutie nu își revenea după socul pierderii fiicei mult iubite. Prin urmare, tot la mănăstire și-a cautat alinarea.
Egumenul i-a povestit tatălui Eufrosinei că ei au în mănăstire un călugăr plin de Duh Sfânt, Smaragd, și că ar fi de folos să se vadă cu acesta. Lucru care s-a și întâmplat. Când Sfânta Cuvioasă Eufrosina și-a revăzut tatăl a început să planca, însă Pafnutie nu a recunoscut-o pentru că se schimbase fizic de la asprimea vieții călugărești. Povățuită de Har, Sfânta Cuvioasa Eufrosina i-a povestit despre împărăția cerurilor și cum nu se cuvine să iți iubești mai mult copiii decât pe Dumnezeu. De asemenea, l-a liniștit pe Pafnutie că fiica lui nu este pe calea pierzării. În urma acelei discuții, Inima tatălui ei s-a umplut de dragoste și bucurie și s-a liniștit.
Sfânta Cuvioasa Eufrosina a trăit ascunsă că Smaragd călugărul timp de 33 ani, după care s-a îmbolnăvit și a căzut la pat. Cu trei zile înainte să moara, a fost vizitata de tatăl ei, care se mâhnise aflând că, alinarea lui, călugărul Smaragd, e pe cale să plece la Domnul.
Întrucât își dusese la bun sfârșit cu ajutorul lui Dumnezeu nevoința călugăriei, Eufrosina i-a descoperit lui Pafnutie că ea este chiar fiica lui. L-a rugat să fie el acela care îi îngrijește trupul pentru ultimul drum și l-a pus să promită că dă averea toată mănăstirii și sărmanilor îngrijiți de aceasta.
La scurt timp după ce și-a exprimat ultimele dorințe, Sfânta a plecat la Domnul, iar Pafnutie a leșinat de atâta emoție. Când s-a trezit din copleșirea care s-a cuprins, a început să se tânguiască și le-a dezvăluit fraților din mănăstire că aceea a fost fata lui. Toți s-au închinat cutremurați de viață ei sfântă și s-au pregătit să o îngroape cu cinste.
După ce a împlinit ultimele dorințe ale fiicei lui, Pafnutie a intrat și el în mănăstire, trăind în aceeași chilie timp de zece ani, pe care o avusese Sfânta Cuvioasa Eufrosina. A fost îngropat și el alături de fiica lui.
Sursa: Pravila.ro
