Când era tânăr omul, îi spunea diavolul că la bătrâneţe să vină la biserică, că de… acum e tânăr şi trebuie să se mai distreze şi el. Când era în serviciu, îi Spunea că la pensie să se întoarcă la Dumnezeu, că atunci va fi mai liniştit. După ce iese la pensie vede că nu-i ajung banii şi ar mai munci ca să-şi mai cumpere cine ştie ce lucruri. Şi aşa niciodată nu-l lasă diavolul pe om să vină la credinţă, să se întoarcă la Dumnezeu şi să-şi vadă de suflet ca să se mântuiască. Aşa-i apucă sfârşitul pe mulţi oameni bătrâni: nepregătiţi, neîmpărtăşiţi şi fără lumânare. Îmi vine să cred că diavolul este îngrijorat, ca bogatul din Evanghelie, că nu mai are unde să mai bage atâta „roadă”, atâtea suflete câştigate de el pentru temniţele iadului. S-a umplut iadul cu suflete de creştini, nu de păgâni, creştini botezaţi, suflete care au plecat fără pregătire. De aceea ne zice Domnul Hristos: ” Să vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul!”
