Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni aflat într-un pelerinaj de suflet în Italia, şi fiind însoțit de Egumena PARASCHEVA (Cazacu), stareța Mănăstirii Hîncu, Dna Maria LOZOVAN director adjunct al Centrului de Plasament Casa Copilului „Preafericitul Iosif” din municipiul Chișinău și Ierodiaconul VENIAMIN (Seculțan) s-au închinat la moaștele Sfîntului Benedict de Nursia și a surorii sale sfînta Scholastica aflate în mănăstirea înființată de el, Monte Cassino.
Aici Preasfinţia Sa, lîngă racla cu sfintele moaște ale Sfîntului Benedict de Nursia și a surorii sale sfînta Scholastica a înălțat rugăciuni fierbinți pentru pace în țară, pentru clericii şi creștinii din Eparhia ce îi este încredințată dar în special pentru monahi, sfîntul fiind întemeietorul moanahizmului din Occident.
Lîngă moaștele sfîntului s-au petrecut nenumărate minuni iar cea mai rasunătoare a fost cea din timpul războiului al II-lea mondial cînd lîngă moaștele sfinților au fost găsite două proiectile care nu au explodat.
Sfântul Benedict este întemeietorul ordinului creștin al călugărilor benedictini, sfânt patron al Europei și al tinerilor studioși. Este cinstit atît de Biserica Ortodoxă cît și de cea Catolică
Este considerat de către catolici și de către ortodocși drept patriarh al călugărilor din Occident, din cauza regulei care a avut un impact major asupra monahismului occidental și chiar asupra civilizației europene medievale.
Pornind de la regulile monastice scrise de Sfântul Pahomie, Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Augustin, Sfântul Casian, Sfântul Honorat de Lerins, Sfântul Cezar de Arles, Sfântul Benedict a redactat noi reguli. În aceste reguli erau prevăzute, în mod exigent, obligațiile zilnice ale călugărilor.
Viața călugărilor se baza pe trei principii: fecioria, sărăcia, ascultarea. Sfintul Benedict a introdus modul de viață modest și cumpătat al călugărilor în mănăstire ca:
1. O viață celibatară.
2. O hrănire frugală, unde carnea patrupedelor era interzisă.
3. Mâncare gătită se consuma o dată pe zi.
4. Limitarea consumului de vin.
5. A stabilit timpul pentru rugăciune, meditație, muncă și dormit.
6. Relațiile din mănăstire fiind stabilite ca într-o familie, astfel starețul fiind tratat ca un părinte (tată), iar călugării ca frați.
Primirea în ordinul călugăresc era foarte strict verificată și se realiza după trecerea unor probe, prin care se constata seriozitatea și sinceritatea candidatului.
