Sfântul Isaac zice: Nu-l urâți deloc pe păcătos, căci noi toți suntem păcătoși. Dacă pentru dragostea lui Dumnezeu, te preocupi de el, atunci varsă lacrimi pentru el.
De ce-l urăști? Urăște păcatele lui și roagă-te pentru el, căci așa te vei asemenea cu Hristos care nu S-a mâniat pe păcătoși, ci S-a rugat pentru ei. Nu vezi cum a plâns pentru Ierusalim? Și noi de multe ori devenim pricină de râs pentru diavoli.
De ce să-l urâm pe cel de care-și bate joc diavolul ca și de noi? De ce omule îl urăști pe păcătos? Pentru că nu este așa de drept ca tine? Unde este dreptatea ta, când tu nu ai dragoste? De ce în loc de a-l condamna nu plângi pentru el? Când un om oarecare își închipuie că face o judecată dreaptă asupra faptelor păcătoșilor, sub acest pretext ajunge, să se mânie pe ei și să acționeze în necunoștință de cauză.
Nu este o mai mare nenorocire ca părerea de sine. Aceasta alungă smerenia. Este o mare pacoste pentru un creștin predispoziția de a-i învăța pe alții, fără să i se fi cerut acest lucru. Atunci când ești solicitat să dai un sfat, sau să-ți exprimi opinia, ori refuză, ca și cum n-ai ști nimic, sau, în caz de mare necesitate, vorbește cu o extremă precauție și modestie, ca să nu devii victima mândriei și orgoliului, nici să-l rănești pe aproapele tău printr-un cuvânt aspru nelalocul lui.
Dacă, ca răsplată pentru truda ta în grădina poruncilor lui Dumnezeu, vei simți în sufletul tău un zel dumnezeiesc, acesta te va determina să fii tăcut și smerit în prezența altora, să-i iubești, să le arăți afecțiune și compasiune, cum spune Sfântul Isaac Sirul.
Zelul dumnezeiesc este foc care nu încălzește sângele, ci liniștește frământarea și o aduce la o stare de liniște. Zelul inspirat de înțelepciunea firească este întotdeauna însoțit de o înfierbântare a sângelui și de o invazie de gânduri și de imagini. Consecințele unui zel orb și ignorant, dacă aproapele i se împotrivește, sunt în mod obișnuit ura împotriva acestuia și dorința de răzbunare sub diferite forme; și dacă ne supunem acestui zel, ni se umple inima de o mândră autosatisfacție și de o amplificare a mândriei și a părerii de sine.
Sfântul Ignatie Briancianinov
Fărâmiturile Ospățului