Oamenilor lumii dintâi, dinainte de potop, li s-a dat vreme de pocăinţă 120 de ani, şi ei au fost preîntâmpinaţi că pentru păcatele lor va veni pedeapsă asupra tuturor de la Dumnezeu – potopul. Vremea trecea, iar oamenii erau din ce în ce mai stricaţi şi nu cugetau la pocăinţă şi nu credeau propovăduitorului pocăinţei, dreptului Noe – şi cuvântul lui Dumnezeu s-a împlinit întocmai.
Evreii nu-i credeau pe proroci că vor fi robiţi de împăratul Babilonului, şi au continuat să se închine la idoli – şi au mers în robie, şi Ierusalimul a fost nimicit, şi toată bogăţia strămutată în Babilon.
Iudeii din vremea lui Iisus Hristos n-au crezut în Hristos ca Mesia şi L-au omorât cu moarte de cruce, şi prorocia lui Hristos despre căderea Ierusalimului s-a împlinit degrab – pe iudei i-au nimicit romanii fără cruţare. Aşa şi în vremea de acum poporul a înnebunit, nu ia aminte la voia Sfintei Biserici, spun: „Sunt poveşti, ne înşală preoţii pentru câştigul lor”. O, orbilor!
Cele ce trebuie să caracterizeze viaţa noastră de acum sunt credinţa, pocăinţa, războiul cu păcatul în toate formele lui, umblarea întru căile Domnului, aducerea roadelor pocăinţei, înmulţirea talanţilor daţi nouă spre lucrare, îmbrăcarea în omul cel nou. Multă milostivire ni s-a dat de la Dumnezeu, dar se şi cere de la noi multă schimbare în bine, multă pocăinţă, osârdie, dragoste şi toată virtutea, ca să fie desăvârşit omul lui Dumnezeu, gata spre toată fapta bună.
Adevărata pocăinţă cere să nu se mai repete păcatele pentru care s-a pocăit omul, ci să fie urmată neabătut calea virtuţii. Deseori însă se întâmplă ca omul să se pocăiască de întârâtare, răutate, ură şi degrabă să se lase târât de ele; să se pocăiască pentru neînfrânare, după care în scurt timp să săvârşească iarăşi acelaşi păcat; să se pocăiască pentru părtinire, împătimire faţă de om, iar peste un minut să facă acelaşi lucru.
Pocăinţa osârdnică, de fiecare zi şi de fiecare clipă trebuie să ne ducă la îndreptare, la virtute şi la desăvârşire: zi de zi, ceas de ceas trebuie să fim mai buni. Pocăinţa trebuie să scoată din om suspine şi lacrimi, ca la vameş şi curvă.
Sfântul Ioan de Kronstadt
Spicul cel viu. Gânduri despre calea cea mântuitoare