Trebuie zisă rugăciunea inimii cu orice preț

Să-şi facă educația prezenței inimii la Dumnezeu, acolo unde își desfășoară arhitectura, acolo unde face inginerie, acolo unde ară cu plugul… omul să aibă o relație cu Creatorul. „Că există ceruri și ceruri” (Ioan 14, 2)! Acestea știe El cui să le dea. Pentru că nu este vorba, dacă e să analizăm poziții, de un stadiu al unuia şi al altuia, ci de acest har divin, care vine puternic în om. Şi poate fi dobândită şi-n lume această libertate. Cred că este cea mai ușoară salvare şi în același timp, şi cea mai grea. Trebuie zisă rugăciunea inimii cu orice preț. Nu trebuie discutată sau difuzată în niciun fel, ci doar atât: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul.” Dacă spui celorlalți că „eu am rugăciunea inimii” mai bine nu ai mai spune-o, mai bine n-ai mai avea-o deloc. Trebuie zisă tainic de tot, dar trebuie zisă. Cum? În legea ta: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine păcătosul” şi atât. Taci şi zi. Ce să vă mai spun?

Uitați, eram stareț la Mănăstirea Cheia şi veneau la mine diferite persoane care-mi cereau cuvinte de folos. Şi au venit şi câțiva domni, împreună cu o femeie, destul de bine pusă la punct şi m-au întrebat: „Părinte, de câte ori să zicem rugăciunea inimii pe zi?” „Dar de câte ori ați încercat?”, am întrebat eu. „De o mie de ori.”

Iar eu le-am zis: „Să o zici o dată şi să nu mai termini – permanent.” Acolo unde trăiești, trăiește cu Iisus şi aceea este rugăciunea ta: la bucătărie, la clasă, la catedră, în bancă, trăiește acolo pe Dumnezeu şi aceea este rugăciunea ta. Pentru că-n lume au fost date exemple în cărțile noastre, Patericele, cele mai iubite de monahi şi de toți creștinii. S-a dat exemplu de o serie întreagă de oameni din lume care ajunseseră la o mare libertate duhovnicească şi la un mare ajutor şi la o mare prețuire din partea Lui pentru viața lor civilă, cu soție, cu copii, cu averea pe care o câștigau, pentru că dădeau milostenie săracilor. Deci orice om din lume poate dobândi această libertate duhovnicească.

Părintele Arsenie Papacioc