Sufletul nostru este de la Dumnezeu, iar păcatul de la demon. Dacă sufletul se predă liber lui Dumnezeu şi trăieşte potrivit dumnezeieştilor porunci, atunci viaţa devine Rai încă de acum. Dacă însă sufletul se predă păcatului, trăiește pregustarea iadului. Păcatul este demonic și urmăreşte să ucidă sufletul. Sufletul se slobozeşte de legăturile păcatului doar prin pocăinţă. Tot păcătosul este într-un fel sau altul luptător împotriva lui Dumnezeu. După Sfântul Iustin Popovici, prin dragostea de păcat omul este condus la sinucidere duhovnicească, pentru că păcatul omoară omul. În această stare e imposibil ca omul să simtă prezenţa Duhului Sfânt în viaţa lui. Printr-o credinţă neclintită în Hristos Datătorul de viaţă şi printr-o pocăinţă sinceră, poate afla iarăşi lucrarea vie a Darului Duhului Sfânt, umplându-se de Har şi bucurie.
Lupta ascetică înlesneşte curăţirea omului de patimi. Cel nepătimaş este plin de pace, de bucurie, de blândeţe desăvârşită şi doar acesta poate să-L întâlnească pe Dumnezeu. Acesta are adevărata ştiinţă a dragostei pentru Dumnezeu şi pentru aproapele. Omul se uneşte cu Dumnezeu prin dragoste şi atunci i se descoperă tot adevărul. Duhul Sfânt este duhul dragostei, al priceperii, al cunoaşterii şi al înţelepciunii și prin dragoste cunoaştem pe Dumnezeu.
Monahul Moise Aghioritul,
Omorârea patimilor
