Muntele Athos nu e locul „formulelor magice”, ci este loc de nevoință, de ascultare și smerenie

Mulți dintre oamenii care merg și vizitează Muntele Athos, îşi închipuie că monahii dețin niște puteri supraomenești şi au niște „formule magice”, prin care îi pot ajuta pe toți în chip miraculos. Ei, pelerinii, se aşteaptă ca, atunci când aceste formule vor fi transferate asupra lor, să se afle pe pe calea spre perfecționarea spirituală.

Eu nu cunosc astfel de secrete, a declarat părintele Maximos, în timp ce făceam o scurtă plimbare de după-amiază. Ne-am aşezat pe o bancă de sub un stejar umbros, cu fața spre Mănăstirea Panagia, mi-a explicat că, în conformitate cu învățăturile bătrânilor înțelepți, calea spre perfecțiunea spirituală nu este altceva decât participarea completă la viața duhovnicească a Bisericii. Aceasta presupune rugăciune, post, ascultarea faţă de duhovnic, spovedanie, pocăință, împărtăşanie, studierea cuvântului lui Dumnezeu şi a scrierilor bătrânilor luminați etc.

În general vorbind, nu doar în Muntele Atos, ci în întreaga Ortodoxie, nu avem secrete şi formule magice prin care putem ajunge ușor la Dumnezeu. Din momentul în care începi să participi serios la viața Biserici, te simți revigorat şi spiritual. Și prin aceasta ți se oferă un gen de hrană spirituală care este singura potrivită pentru tine. Dar nici acest lucru nu se petrece în mod automat.

În această privință lucrurile trebuie privite în felul următor: Biserica este precum mana cu care Dumnezeu i-a hrănit pe evreii flămânzi. Mana era aceeaşi pentru toată lumea. Cu toate acestea, prin harul lui Dumnezeu, a fost transformată în aşa fel, încât să satisfacă nevoile nutriționale ale fiecărui individ. Să zicem că cineva avea nevoie de vitamina B, atunci mana i-a dat acelei persoane mai mult din această vitamină. Altcineva avea nevoie de vitamina D, din nou mana s-a transformat in mod miraculos în această vitamină. Dumnezeu şi-a hrănit poporul într-un mod personalizat, individualizat. Acelaşi principiu se aplică şi în Biserică, în timpul fiecărei Sfinte Liturghii, Sfântul Duh „se activează” în mod diferit pentru fiecare individ în parte și fiecare persoană primește ceea ce îi trebuie pentru creşterea spirituală.

Oamenii diferă foarte mult unul de altul în ceea ce priveşte nivelul de înţelegere şi de maturitate spirituală, dar toți îşi găsesc locul în Biserică tocmai pentru că Sfântul Duh lucrează într-un mod misterios, oferind fiecăruia o cantitate corectă şi specifică de hrană.

Spre deosebire de ceea ce cred unii oameni, nimeni nu a primit niciodată lecţii secrete care duc la sporirea duhovnicească, absolut nimeni. Toţi începem într-un mod foarte simplu și mergem înainte pe baza receptivității noastre și a nivelului nostru de dezvoltare. Cea mai mare parte dintre învăţăturile bătrânilor sunt în realitate forme de exerciții practice pentru depăşirea trufiei și pentru dezvoltarea adevăratei smerenii şi compasiuni. Nu există spiritualitate fără o smerenie adevărată.

În această privință părintele Maximos povestea următoarele: Prima ascultare pe care am primit-o de la duhovnicul meu a fost să mă duc şi să spăl pe jos în biserică. Eu, zise el, mă aşteptam să mă instruiască cu privire la secretele rugăciunii rostite în minte şi altele de felul acesta. Dar el mi-a dat o mătură, un burete şi o găleată cu apă… Dar prin aceasta el, duhovnicul urmărea să se înrădăcineze în mine smerenia și ascultare, pietre care stau la temelia vieții duhovnicești. Și apoi pe aceste pietre poți clădi rugăciunea și alte virtuți.

Muntele tăcerii

Kiriacos Markides