Domnul făgăduieşte prin proorocul Zaharia „Vă voi mântui pe voi şi veţi fi întru binecuvântare”, (Zaharia 8, 7-23). Cu ce condiţie, însă? Cu condiţia ca fiecare să spună adevărul aproapelui său, ca oamenii să împartă ce au de împărţit după dreptate, să nu poarte ranchiună în inima lor împotriva aproapelui, să nu iubească jurămintele mincinoase, ci să iubească pacea şi adevărul.
Dacă aceste condiţii vor fi îndeplinite, atunci, zice Domnul, „vor fi poporul Meu, şi le voi fi lor Dumnezeu, întru adevăr şi dreptate” şi se va răspândi printre ei binecuvântarea. Atunci vor auzi toţi ceilalţi şi vor grăi: „Haide la ei să ne rugăm feţei Domnului, fiindcă am auzit că Domnul este cu ei”. „Şi vor veni popoare multe şi neamuri puternice, ca să caute pe Domnul Savaot”.
Astfel a atras oameni şi popoare către Domnul înalta curăţie sufletească a primilor creştini, şi cei ce trăiesc în duhul lui Hristos sunt totdeauna, fără cuvinte, cei mai buni propovăduitori ai lui Hristos şi cei mai convingători apostoli ai creştinismului.
Sfântul Teofan Zăvorâtul
Tâlcuiri din Sfânta Scriptură pentru fiecare zi din an, pag. 33-34
Editura Sophia, București