Cuvinte duhovnicești
Fiecare întâlnire a omului cu Dumnezeu este o surpriză și o binecuvântare sau ce ne învață duminica samarinencii
2026-05-09 11:05:23 | Vizualizări 249
Ca să tămăduiască rănile femeii samarinence, Domnul Se smereşte pe Sine înaintea ei cerându-i apă. El o reaşază astfel în cinstea din care căzuse şi o pregăteşte să primească cunoaşterea adevărului Său. La fel face tot omul cu adevărat duhovnicesc atunci când vrea să-l ajute şi să-l folosească pe aproapele său: se pune pe sine mai prejos […]
Pocăinţa, iertarea şi ascultarea
2026-05-09 09:14:57 | Vizualizări 453
(O frumoasă pildă creştină) O femeie cu frică de Dumnezeu şi credinţă în mila şi iertarea Lui, a fost la preotul duhovnic din satul ei pentru a se spovedi şi a se împărtăşi. Din cauza unor greşeli din tinereţea ei, preotul, după Sfânta Taină a Spovedaniei, i-a dat doar sfânta Aghiasmă (apă sfinţită). Femeia s-a […]
Iertarea, un dar a lui Dumnezeu, ce face mult bine trupului şi sufletului
2026-05-09 06:50:05 | Vizualizări 610
Iertarea este un act voluntar, liber, prin care nu-i mai considerăm vinovaţi pe cei care ne-au greşit şi nu ne mai simţim vinovaţi faţă de cei cărora le-am greşit. Este un proces care ne aduce libertate, adevărat fiind că „iertând altuia, nouă ne iertăm”. Iertarea este un tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau […]
Mândria sapă la temelia oricărei aspiraţii duhovnicești
2026-05-08 06:39:50 | Vizualizări 133
Viaţa noastră poate deveni sfântă în toate privinţele numai atunci când adevărata cunoaştere a bazelor ei metafizice se împleteşte cu iubirea desăvârşită faţă de Dumnezeu şi semenii noştri. Când vom crede cu tărie că suntem creaţia lui Dumnezeu, Fiinţa Primordială, va deveni evident faptul că nu e cu putinţă o îndumnezeire pentru noi în afara Treimii. […]
Cunoașterea prin rațiune și cunoașterea prin inimă
2026-05-08 06:37:18 | Vizualizări 124
Sunt două căi prin care omul caută să înțeleagă lumea și să se înțeleagă pe sine: una este calea minții raționale, cealaltă, calea inimii duhovnicești. Prima este orientată spre exterior, spre ceea ce poate fi măsurat, observat, experimentat. A doua este o coborâre în adâncul ființei, o deschidere către Dumnezeu și către taina vieții. Sfântul […]
Viaţa şi pătimirea Sf. Apostol şi Evanghelist Marcu
2026-05-08 06:12:15 | Vizualizări 98
Sfântul Evanghelist Marcu era de neam evreu, din seminția lui Levi, ucenic al Sfântului Apostol Petru și fiu iubit al aceluia întru Sfântul Duh, pe care îl pomenește în scrisoarea sa, zicând: „Vă sărută pe voi aleasa Biserică din Babilon și Marcu, fiul meu”. Iar fiu era nu după trup, ci după duh, născut prin […]
Nu există smerenie fără trudă
2026-05-07 10:23:34 | Vizualizări 113
Pe lângă ascultare, smerenia mai are și alte semne; de exemplu, cineva se așază în sobor mai jos decât cel care îi este inferior ca poziție; la vremea rugăciunii stă în spate fără a găsi acest lucru dificil, sau va întreține cu bucurie legături cu cei săraci și nevoiași și va merge cu ei atunci […]
Alătură-te celor mari, oricât de mic ai fi
2026-05-07 10:21:12 | Vizualizări 161
Se spune despre un orator din vechime că a muncit zi și noapte pentru a-și însuși marele dar al elocinței. Cineva i-a zis: „Demostene nu-ți va îngădui să fii cel dintâi dintre retori”. La care acesta imediat a replicat: „Nici eu nu-i voi îngădui lui ca să rămână singurul”. Deci, dacă nu poți să fii […]
Prin pelerinaj, noi „călătorim” spre Hristos, iar Hristos vine în întâmpinarea noastră
2026-05-07 10:16:43 | Vizualizări 645
Pelerinajul religios se face pentru/spre folosul duhovnicesc, fiind o punte spirituală între cer si pământ, între Biserica triumfătoare (cer) și Biserica luptătoare (pământ). Cuvântul „peregrinus”(lat.)=călător, străin (a fi pelerin=a merge în locuri străine cu unscop spiritual). Se vizitează: Biserici, mănăstiri, locurile sfinte (locurile biblice), mormintele martirilor și ale sfinților cuviosi, moaștele sfinților, icoanele făcătoare de […]
Viața și pătimirile chinuitoare ale Sf. M. Mc. Gheorghe, purtătorul de biruință
2026-05-06 19:54:27 | Vizualizări 141
Sceptrul împărăției Romei luându-l cu nevrednicie păgânul Dioclețian, foarte mult se silea la necurata slujbă idolească. El mai întâi cinstea pe Apolon vrăjitorul, ca și cum i-ar fi fost mai înainte vestitor de cele ce vor să fie. Pentru că diavolul petrecând în acel idol neînsuflețit, dădea răspunsuri la cei ce-l întrebau, cu minciună proorocind […]




