Relațiile dintre oameni n-au fost și nu vor fi niciodată perfecte și de aceea vor exista mereu conflicte mai mici sau mai mari între noi. Faptul că suntem atât de diferiți unii de alții ne face să vedem lucrurile diferit și să nu fim în același gând cu ceilalți. Păcatele noastre rănesc pe ceilalți și păcatele altora ne rănesc pe noi și asta iarăși ne pune în conflict cu ei.
Ceea ce vreau să zic acum se referă la toți, dar parcă mai mult s-ar potrivi pentru cei tineri, că cei trecuți deja prin viață știu că fără iertare și împăcare nu prea ai cum să viețuiești în bună înțelegere și prosperare. De aceea, tinerilor, rețineți, avem nevoie să ne iertăm unii pe alții. Uneori avem nevoie să iertăm fără să punem nicio condiție, fără să cerem nimic celuilalt, pur și simplu să-l acceptăm așa cum e.
Dacă am căuta „dreptatea” noastră cu fiecare om și am încerca mereu să ne judecăm cu el, punând argumentele pe masă și analizând cine e de vină, viața noastră ar deveni un calvar. Viața noastră ar deveni un șir nesfârșit de „procese” neoficiale pe care ni le facem unii cu alții, cu sau fără martori ca să ne îndreptățim unii pe alții că avem dreptate. Acesta e o stare de iad.
Cuviosul Nicodim Aghioritul spune: „Creștinul este prin definiție un om al iertării”. Iar modelul desăvârșit al acestui om este însuși Hristos, care de pe cruce, din cel mai mare, nedrept și groaznic chin, de pe Cruce, zice în adresa celor care îl răstignise și-L batjocuri-se: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac.” (Luca 23, 34)
Atât Hristos, dar și Sfinții Părinți prin scrierile lor vor să ne spună tuturor că viața e frumoasă și trăită corect anume când iertăm! Ce repede se descâlcesc relațiile atunci când suntem îngăduitori. Ce senini suntem atunci când nu avem inima împovărată cu supărări și neiertare.
Un scriitor contemporan spunea că iertarea este în viață ca semnele de circulație în trafic, fără ele n-ar mai fi reguli, ne-am ciocni unii de alții, ne-am răni permanent, ne-am lupta, ne-am feri, ne-ar fi frică. Altcineva spunea că iertarea e ca apa în care peștii se mișcă și trăiesc, e ca lumina fără de care nu putem face nimic, căci nici să ne mișcăm n-am ști cum în întuneric. Și dacă am cugeta mai profund și am analiza corect lucrurile am putea spune pe bună dreptate că iertarea aduce mari beneficii economice, adică ne scutește enorm de mulți bani, stres și boală.
Și în această privință îngăduiți-mi să dau câteva exemple. Soții care nu se iartă ajung în certuri mari, iar uneori la divorț, la procese de tot felul, ajung la probleme de sănătate, la depresie, la un randament în muncă mult mai scăzut și la multe altele. Toate astea înseamnă mulți bani cheltuiți pe avocați, pe medicamente, pe psihologi, pe terapii, pe case diferite, pe mașini diferite, pe obiecte diferite pe care nu le mai au în comun. Soții care nu se iartă aduc dezbinare într-un anume fel, la un nivel mic, în întreaga societate.
Neiertarea este un consum imens de energie și putere, și nu aduce nimic bun niciunei părți. Iertarea este viață din Dumnezeu, este eliberare, este pace, este bună înțelegere, este o mare binecuvântare peste întreaga societate.
Iertați mult, oricât de mult puteți și trebuie! Iertați mereu, chiar și când sunteți nedreptățiți! Iertați și lumea în jurul vostru va simți lucrarea iertării, dacă nu deodată, în timp sigur va simți harul și puterea vindecătoare a iertării. Iertați și Harul Domnului vă va umple viața de daruri pentru gestul iertării.
Când nu ierți, inima se îngreuiază, și porți o povară. Când nu ierți te ferești să te întâlnești cu acel om, fugi de el. Când nu ierți continui permanent să te îndreptățești în fața altora și duci un efort constant de îndreptățire, dar care are în el păcatul judecării aproapelui și a mândriei.
O neiertarea atrage altă faptă de neiertare. Așa se face că neiertând azi pe un om, mâine vei avea „temei” să nu-l ierți pe altul și tot așa. Și te trezești că intri în conflict cu mulți și din mândrie nu accepți niciodată că ai greșit, crezi mereu că vină e la celălalt. Neiertările te împovărează de la zi la zi, și lumina sufletului tău devine întuneric și astfel de la zi la zi ești mai nefericit. Neiertarea după ani de zile ajunge să dea semne de boală. Iertați și veți fi sănătoși!
Claudiu Bălan,
Sursa: Ortodoxia Tinerilor
