Cel ce se luptă înăuntru trebuie să aibă permanent: smerenie, atenție deplină, împotrivire și rugăciune. Smerenie, fiindcă se luptă cu dracii cei mândri, potrivnici smereniei și pentru ca să aibă în mâna inimii ajutorul lui Hristos, pentru că Hristos urăște pe cei mândri.
Atenție, ca să-și facă inima pururea fără nici un gând, chiar bun dacă ar părea. Împotrivire, pentru că atunci când va cunoaște cu agerime pe cel ce vine, îndată să se opună cu mânie celui viclean.
Rugăciune, ca, îndată după împotrivire, să strige către Hristos, într-un suspin negrăit, și, atunci, cel ce se luptă va vedea pe vrăjmaș risipindu-se prin numele cel sfânt al lui Hristos, ca praful de vânt sau ca fumul ce se mistuie, împreună cu nălucirile lui. Iar rugăciune numesc pe aceea care se lucrează necontenit în adâncurile sufletului ca, prin chemarea lui Iisus, vrăjmașul ce se luptă în ascuns să fie biciuit și ars.
Sfântul Isihie Sinaitul
