Despre acest tablou frumos al iernei o spune mai amănunțit Sfântul Inochentie al Odessei: ,,Voiţi voi oare să vedeţi frumuseţea hainei iernii în toată măreţia ei? Duceţi-vă în orişicare dumbravă vă place, la vreme de chiciură şi veţi vedea că iarna pare că vrea să se ia la întrecere cu primăvara în măiestrie şi podoabe. Această întrecere e foarte greu de câştigat, pentru că primăvara are la îndemână o mulţime de culori şi vopsele, iar iarna n-are decât una singură – culoarea albă.
Însă iarna, dintr-o singură culoare, e vrednic de minunare de nu cumva făureşte mai multe podoabe decât primăvara, din multe! Aceste minunate draperii, care ca nişte mantii împărăteşti acoperă arborii mici şi mari din creştet şi până în rădăcină, această mulţime de perle şi briliante, care scânteiază la lumina soarelui şi a lunii, acest chip măreţ al arborilor nemişcaţi care par a fi tăiaţi din fildeş, această tăcere şi linişte sfântă, acest semiîntuneric din timpul zilei şi această semilună din timpul nopţii – toate aceste tablouri măreţe îl aduc în uimire pe tot cel ce le priveşte cu luare aminte!
Negreşit că fără aceste minuni ale iernii amfiteatrul naturii ar pierde una din cele mai frumoase podoabe ale sale. Şi câte tablouri de acestea nu ni se înfăţişează în fiecare pădure şi în fiecare dumbravă, în fiecare grădină şi în fiecare potecă? Cât de mult ar preţui omul asemenea fenomene, dacă ar şti să le izvodească el! Pentru Făurarul ceresc, însă, ele nu înseamnă nimic – suflă un vântişor de la răsărit sau miazăzi [sud] şi podoabele dispar, rămânând totul gol! După o zi bate iarăşi vântul de la miazănoapte [nord] şi iarăşi se arată ca prin farmec aceleaşi podoabe şi aceleaşi nespuse frumuseţi!”
Foto: Arhidiacon VENIAMIN (Seculțan)
