Sfinții Mucenici Doctori fără de arginți, Cosma și Damian, frați după trup, s-au născut în Roma și au trăit în secolul al IV-lea. Ei au fost crescuți în bună credință creștinească de către mama lor Teodota, care i-a învățat să-și iubească aproapele.
Sfinții Cosma și Damian au studiat la școli vestite și au devenit doctori iscusiți, vindecând oameni și animale, fără să ceară plată pentru munca lor. Singura lor răsplată era ca cel tămăduit să creadă în Hristos, de la Care venea tămăduirea. Faptul că nu acceptau nici o plată pentru serviciile lor a făcut ca ei să fie numiți Anarghiroi (din cuvântul grecesc Ανάργυροι, care înseamnă „fără arginți”, de unde provine expresia „doctori fără de arginți”); fapt pentru care ei i-au atras pe mulți la credința creștină.
Pe lângă darul vindecărilor, din averea și bunurile moștenite au ajutat pe cei săraci, hrănind pe cei flămânzi, îmbrăcând pe cei goi, lucrând dragostea față de cei săraci și lipsiți.
După ce vindecau pe cei bolnavi le spuneau acestora: „Noi numai mâinile le punem pe voi, iar cu puterea noastră nimic nu putem să facem, ci pe toate le lucrează tăria cea atotputernică a lui Hristos, Unuia adevăratului Dumnezeu, întru Care de veți crede cu neîndoire, îndată sănătoși veți fi”. Și aceia crezând, câștigau sănătate. Au întors pe mulți de la închinarea la idoli și i-au apropiat de Hristos.
Săvârșind multe minuni în numele lui Dumnezeu li s-a dus vestea în toată zona. Mergând în satul natal, au fost primiți cu bucurie deoarece locuitorii de aici au auzit de minunile și tămăduirile făcute de acești sfinți, în numele lui Dumnezeu.
După o vreme Sfinții Mucenici Cosma și Damian, au fost prinși și închiși la Roma după care au fost judecați. Înaintea împăratului roman (Marcus Aurelius Carinus, 282-284) și a judecătorului, ei au mărturisit deschis credința în Iisus Hristos, fiul lui Dumnezeu, care a venit în lume pentru a salva omenirea și pentru a răscumpăra lumea de păcat, refuzând cu hotărâre să se închine zeilor păgâni. Ei au spus: „Noi nu am făcut rău nimănui, nu suntem implicați în magia sau vrăjitoria de care ne acuzați. Noi îi tratăm pe cei infirmi prin puterea Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos și nu primim nicio plată pentru a acorda ajutor bolnavilor, pentru că Domnul nostru le-a poruncit ucenicilor săi: «în dar ați luat, în dar să dați» (Matei 10, 8)”.
Împăratul Carinus a continuat cu pretențiile sale de a se aduce jertfe zeilor păgâni. După rugăciunea Sfinților Mucenici Cosma și Damian, întărită de puterea harului, Dumnezeu l-a lovit brusc pe Carinus, orbindu-l, pentru ca și el să simtă puterea atotputernică a Domnului, care nu iartă blasfemia împotriva Duhului Sfânt (Matei 12, 31). Poporul, văzând această minune, a strigat: „Mare este Dumnezeul creștin! Nu există alt Dumnezeu decât El!” Mulți dintre cei care credeau i-au rugat pe cei doi frați să-l vindece pe împărat și chiar acesta le-a cerut sfinților frați să continue convertirea la adevăratul Dumnezeu, Hristos Mântuitorul, astfel încât sfinții l-au vindecat. După aceasta, sfinții Cosma și Damian au fost eliberați în mod onorabil și, încă o dată, s-au dedicat tratării bolnavilor.
Ceea ce nu a putut face ura păgânilor și asprimea autorităților romane, s-a realizat datorită invidiei, una dintre cele mai puternice patimi ale naturii umane păcătoase.
Un doctor de la care sfinții Cosma și Damian au învățat știința medicinii, văzând slava de care se bucurau cei doi, a căzut în păcatul invidiei fapt pentru care i-a chemat pe Sfinții Mucenici Cosma și Damian, sub pretextul de a strânge împreună plante medicinale și, fiind în loc pustiu, i-a ucis.
Astfel sfinții doctori cei fără de plată, Cosma și Damian, s-au săvârșit călătoria lor pe pământ și s-au învrednicit de cununile mucenicești.
Surse: Orthodoxwiki
