Sfânta Mare Muceniță Anastasia este sărbătorită în calendarul creștin ortodox pe data de pe 22 decembrie / 4 ianuarie. Ea a viețuit în vremea împăraților Deciu (250-253) și Valerian (253-260). Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, și al unei creștine cu numele Fausta. A învățat credința creștină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu și binecredincios, cu numele Hrisogon.
După moartea mamei ei, Sfânta Mare Muceniță Anastasia a fost căsătorită de tatăl ei cu un tânăr elin de neam bun pe nume Publie, dar care era păgân de credință.
Deși avea o avere impresionanta, Sfânta Anastasia, se îmbracă de multe ori în haine sărăcăcioase și mergea în ascuns în temnițele împăratului Diocletian pentru a-i cerceta pe creștinii închiși pentru credința în Hristos. Acestora încerca să le aline suferințele, oferindu-le hrana și cele necesare pentru rănile provocate de torturi. Pentru toate aceste fapte, întâi a fost închisă de soțul ei.
După ce soțul ei moare înecat, din cauza unei furtuni pe mare, își împarte averea săracilor și își dedică întreaga viață slujirii celor bolnavi.
Între timp ajunge ca prin puterea rugăciunii să-i tămăduiască și pe cei otrăviți. Având și cunoștințe medicale, dar și cu ajutorul rugăciunilor, tămăduia rănile celor torturați pentru credința în Hristos.
Deși avea cetățenie romana și ar fi trebuit să fie omorâta prin decapitare, din cauza persecuțiilor, executarea ei s-a făcut prin ardere. A fost îngropată de Apolinaria în gradina casei sale. După sfârșitul persecuțiilor aduse de Diocletian, creștinii au ridicat pe locul mormântului ei o biserica.
Astăzi, cea mai mare parte din moaștele Sfintei Anastasia, se afla la Mănăstirea Sfântului Anastasie Farmacolitria (capul și un fragment din piciorul drept ), aproape de Tesalonic la 30 km, lângă localitatea Vasilika, și la Mănăstirea Zografu din Sfântul Munte Athos.
Semnificația acestui nume „Anastasia, are legătură cu forma greaca a numelui original Αναστασια (anastasis, -eos) care înseamnă „înviere“, „sculare (din morți)” (ana, „sus” + stasio, „a sta”).
Troparul Sfintei Mucenițe Anastasia
Mielușeaua Ta, Iisuse, Anastasia, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc și pe Tine căutându-Te, mă chinuiesc și împreună mă răstignesc, și împreună mă îngrop cu Botezul Tău; și pătimesc pentru Tine, ca să împărățesc întru Tine; și mor pentru Tine, ca să viez pentru Tine; ci, ca o jertfă fără prihană, primește-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile ei, ca un milostiv, mântuiește sufletele noastre.
Sursa: pravila.ro
