Din scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, putem observa cu multă claritate că el se îngrijeşte de familia creştină în toate etapele ei, de la început, atunci când tinerii se cunosc şi iau decizia de a fii împreună, până la sfârşitul vieţii, de momentul în care serbează această decizie printr-un praznic la care sunt chemaţi cei dragi şi ceea ce urmează după acest eveniment, adică viaţa de familie şi creşterea copiilor. Aceste sfaturi au valoare mare, ele fiind valabile şi în zilele noastre.
Toate aspectele căsniciei tratate de Sfântul Ioan sunt raportate la cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos, la cuvintele Scripturii şi la morala creştină pe care acesta a propovăduit-o prin exemplul personal.
Sfântul nu este împotriva petrecerii de nuntă, dacă se desfăşura a cu prudenţă, cu demnitate şi cumpătare şi îi îndemnă pe cei care fac acest pas ca, în loc de petrecere, să-i cheme pe cei săraci, că astfel îl aduc şi pe Hristos la nuntă. Pentru Sfântul Ioan cunoaşterea raportului dintre soţ şi soţie constituie un element necesar pentru buna desfăşurarea a vieţii acestora.
În repartizarea rolurilor şi atribuţiunilor celor două persoane, sfântul recunoaşte un act de înţelegere a lui Dumnezeu. Pe de o parte El nu le-a împărţit în mod egal, ca să nu ocazioneze disputa pentru întâietate între cei doi, iar pe de alta, a rânduit bărbatului oficiile cele mai importante şi esenţiale, dar l-a făcut inapt pentru altele mai puţin însemnate rezervate femeii, pentru ca el să n-o dispreţuiască, ci sa-i recunoască valoarea, făcându-l astfel dependent de ea şi dator ei cu iubire. Aşa bărbatul, care este mai tare şi căruia femeia îi este supusă nu ca roabă, ci ca femeie liberă şi de aceeaşi cinste cu el, trebuie să rabde slăbiciunea celei stăpânite de el.
Potrivit acestuia, atitudinea soţului faţă de soţie trebuie să imite iubirea lui Hristos faţă de Biserică. Căminul devine pentru femeie o şcoală de filosofie, unde îşi adânceşte perfecţiunea sa personală şi, în care, intrând soţul său, duhul lui tulburat de grijile 12 din afară, se linişteşte, gândurile zadarnice şi tulburătoare fac loc celor bune din casă.
Sfântul Ioan nu pierde nici un prilej de a îndemna pe femeie să folosească din plin această poziţie de pe care îşi pot ajuta soţii. Căci nimic nu poate modela mai bine sufletul unui bărbat, ca femeia sa prudentă şi pioasă.
De asemenea și problema educaţiei copiilor l-a preocupat îndelung pe părintele nostru. Aceasta stă în strânsă legătură cu demnitatea de om cât şi cu familia creştină. Un loc importat în educaţia copiilor îl constituie deprinderea acestora cu virtutea. Aceasta reprezintă pentru Sfântul Ioan cea mai mare bogăţie şi adevărata bogăţie.
îi poate ajuta indiferent de condiţia socială.Pe părinţi îi îndeamnă să-i înveţe pe copii să fie oameni buni şi cinstiţi, pentru că aceasta este adevărata bogăţie. Educaţia copiilor presupune o anumită purtare a tutorilor pentru ca rezultatul să fie unul bun. De asemenea, învaţă pe copil să fie îngăduitor şi bun cu oamenii. Copilul trebuie învăţat să nu se răzbune, să rabde dispreţul şi desconsiderarea şi să le facă pe toate care ţin de propria îngrijire. Sfântul le recomandă părinţilor să sădească în sufletul copilor frica de Dumnezeu, ca virtute creştină, dar şi ca armă a muceniciei, care e suficientă pentru o educaţie corespunzătoare.
Importanţa educaţiei religioase este susţinută uneori chiar în defavoarea celei lumeşti. Această educaţie stă la baza tuturor virtuţilor sufleteşti ale copilului şi le aminteşte părinţilor că Dumnezeu le porunceşte să-i aducă pe copiii lor, prin toate mijloacele, la cunoaştere Sa. Toate aceste sfaturi, de a se ruga, de a i se relata întâmplări biblice, de a posti, de a fi ferit de privelişti vătămătoare au ca finalitate păstrarea purităţii copilului precum şi formarea sa ca atlet al lui Hristos.
Părinţii trebuie să procedeze la educarea copiilor lor ca şi pictorii şi sculptorii, căci şi ei au în casa lor o statuie mai de preţ decât statuile de aur, au pe copii. Şi după cum pictorii aşează în fiecare zi tabloul în faţa lor şi dau vopsele ca tabloul făcut de ei să semene cu originalul, iar sculptorii îndepărtează piatra, care este prisos, şi adaogă ceea ce lipseşte, tot astfel trebuie să procedeze şi părinţii.
Arhidiaconul Constantin Voicu
Învățături morale, în scrierile Sf. Ioan Gură de Aur