Gândiți-vă la toate greșelile de care aveți a da socoteală – și, mai ales, să uitați nedreptățile săvârșite de alții vouă, iertați pe cei care v-au jignit, ca să aveți dreptul ca înșivă să fiți iertați – și să câștigați, astfel, o ușurare a necazurilor voastre.
Dacă lucrarea vremii va șterge ranchiuna și certurile dintre voi, de aici nu puteți trage nici un folos, că nu voi ați luptat să biruiți acest rău. Voi mai bine să vă aduceți aminte de tot binele pe care cel ce v-a jignit l-a făcut față de voi, cum și de tot răul pe care l-ați făcut voi altora.
V-a vorbit de rău cineva? Aduceți-vă aminte că și voi ași făcut adesea așa, vorbind de rău pe alții. Așa că, vă întreb, cum veți căpăta iertare, când voi n-o dați altora? N-ați zis nimic de rău? Dar ați auzit de atâtea ori mulțime de bârfe și le-ați primit, și aceasta este, desigur, o vinovăție.
Vreți să știți ce mare bine este uitarea jignirilor și ce plăcut este aceasta Domnului? El pedepsește chiar pe acei care se bucura de dreapta pedeapsă. Așadar, nu se cade să călcăm în picioare nici pe cei pedepsiți de Dumnezeu și nici pe cei care ne-au jignit! Nimic nu hrănește mai bine mila, ca iertarea jignirilor.
Celui ce a jignit, de asemenea Dumnezeu i-a arătat ce are de făcut. I-a poruncit să caute de îndată pe cel pe care l-a jignit, să părăsească chiar altarul ca să-l afle și să nu se reîntoarcă la masa jertfei decât după ce s-a împăcat cu acela.
Dar acesta nu-i temei ca să așteptați să vina el, căci de faceți așa, ați pierdut tot. Numai dacă ieșiți să-l întâmpinați spre a vă împăca și al ierta, Dumnezeu va pune înainte o răsplată nespusă.
Dacă vă împăcați cu cel ce v-a jignit numai fiind că el vine spre voi, nu porunca dumnezeiască este aceea care a statornicit din nou prietenia, ci numai gestul celuilalt. Așa ca veți rămâne fără cununa – iar premiul „alergării” se duce la el.
Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur
