Îndemnul părintesc al Înaltpreasfințitului Arhiepiscop PETRU, la începutul postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel

Iubiţi întru Hristos fraţi şi surori,

O bună parte dintre credincioşi, când vine vorba despre sfintele posturi, cea mai mare atenţie o acordă doar Postului Mare. Această neglijenţă faţă de posturi e din motivul că, majoritatea nu cunosc şi nici nu prea vor să cunoască, folosul postului. De aceea, aşa cum spune Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur: ,,Mulţi creştini, nedând o prea mare importanţă postului, îl ţin fără tragere de inima sau nu îl ţin deloc. Şi totuşi, trebuie să primim postul cu bucurie, nu cu frică şi părere de rău, căci nu este înfricoşător pentru noi, ci pentru diavoli”.

Acum la începutul Postului Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ca şi la celelalte posturi de altfel, vin cu îndemnul părintesc și învățătura Sfinților Părinți, cu referire la necesitatea și importanța ținerii acestui post.

Întâi de toate să știm că postul nu înseamnă doar abținere de la unele bucatele, ci postul cel adevărat și plăcut lui Dumnezeu este când, abținându-ne de la bucate, ne abținem și de la păcate. În această privință Sfântul Teodor Studitul spune: ,,Adevăratul post este depărtarea de orice rău”. Iar sfântul Vasile cel Mare și mai lămurit ne spune: ,,Adevăratul post este înfrânarea limbii, depărtarea de mânie, despărțirea de pofte, clevetire, minciună, jurământ strâmb, poftă trupească și orice dezmierdare”. De asemenea și Gura cea de Aur a Ortodoxiei, Sfântul Ioan Patriarhul Constantinopolului ne îndeamnă astfel: ,,Când postim, nu ajunge să ne abţinem de la diferite mâncăruri, ci trebuie să postim şi sufleteşte. Există şi  primejdia ca ţinând posturile rânduite de Biserică, să nu avem nici un folos duhovnicesc. Din ce cauză? Pentru că ne ţinem departe de bucate, dar nu ne ţinem departe de păcate; nu mâncăm carne, dar mâncăm sufletele celor săraci; nu ne îmbătăm cu vin, dar ne îmbătăm cu pofte trupeşti; petrecem ziua în post, dar noaptea ne dezmerdăm cu lucruri ruşinoase. În felul acesta pierdem folosul postului. De aceea, postul de mâncare trebuie însoţit de rugăciune, de luptă duhovnicească și de îndepărtarea de orice păcat. Numai astfel vei aduce jertfă bine-plăcută Domnului şi vei avea mult folos”.

C-un îndemn, de asemenea profund și foarte important în privința ținerii postului vine și sfântul Simion Noul-Teolog zicând: ,,Nu falsifica postul ca să nu păţeşti ce păţesc cârciumarii. Dacă ei sunt pedepsiţi când pun apă în vin, cum vei scăpa oare nepedepsit tu, care fal­sifici asprimea postului prin mâncăruri de post pregătite cu multă sofisticare. Nu huli postul spunând că te îmbol­năveşte! Dimpotrivă, postul îţi dă sănătate! După puţin timp, postul risipeşte şi alungă cum alungă soarele ceaţa, întunericul patimilor şi acoperământul păcatului aşezat peste suflet. Postul ne face să vedem cu mintea văzduhul duhovnicesc, în care  pururea străluceşte Soarele cel neapus, Hristos Dumnezeul nostru”.

Iubiți fii și fiice duhovnicești!

Acest post nu doar că este scurt, de doar 3 săptămâni și două zile, (întrucât durata sa este în dependență de data Sfinte Învierii, cu cât Paștele este mai devreme, acest post este mai lung, dar dacă este mai târziu, acest post este mai scurt), dar este și lesne de ținut, întrucât deja au sunt spre consumare majoritatea legumelor și a fructelor, dar și pentru faptul că este  dezlegare la pește în toate sâmbetele și duminicile, dar și în zilele de luni, marți și joi dacă este vreun sfânt însemnat în calendar și cu slujbă deosebită.

Totodată vreau și trebuie să menționez faptul că, Dumnezeu cunoaşte şi vede neputinţa şi boala fiecăruia, dar se întristează când noi într-un chip mincinos și fățarnic începem să ne îndreptăţim nedorința sau neputința noastră de a posti, spunând că suntem prinși în diferite activități și munci istovitoare sau că avem careva boli trupești. Desigur că sunt și excepții în privința ținerii din cauza acelor momente menționate aici, doar că trebuie să discute fiecare în parte cu duhovnicul său sau cu preotul din localitate, cerându-i sfat în această privință, iar el vă poate dezlega în anumite cazuri, dar nicidecum nu poate și nu trebuie să anuleze total nevoința postului din viața Dumneavoastră.

Și în acest context e bine să ne aducem aminte de faptul că în toată istoria creștinismului, chiar și în perioada Vechiului Testament, când postul nu era instituit într-un mod concret ca acum, totuși postul era ținut tocmai mai ales când erau anumite greutăți și încercări abătute asupra omenirii, deoarece prin ținerea anumitor zile de post însoțit de rugăciune și fapte bune, se cerea de la Dumnezeu milă și ajutor pentru a scăpa din încercarea sau greutatea în care se aflau. Dar oare astăzi, când avem atâtea încercări și greutăți, boli, epidemii, războaie, etc., nu e cazul să stăruim în post și rugăciune? Oare nu trebuie să cerem și noi mila și ajutorul lui Dumnezeu, să se reverse asupra noastră?

 Dragii mei,

Închei acest îndemn părintesc prin a vă spune că, chiar dacă acest post este cel mai târziu instituit, dintre cele patru posturi de peste an, totuși se cuvine să-l ținem cu credință, dragoste și nădejde de mântuire.

Totodată, am nădejdea că fiecare dintre Cuvioșiile, Sfințiile și Frățiile Voastre, ascultând de învățătura a Sfintei Scripturi și a Sfinților Părinți, veți conștientiza folosul și importanța Postului, și Vă veți nevoi cât mai creștinește, lucrând fiecare la mântuirea sufletului său, întăriţi fiind de harul lui Dumnezeu şi ajutaţi de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, în cinstea cărora este acest post.

Cu arhierești binecuvântări și dragoste părintească,

+PETRU,

Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni