Iubiți întru Hristos, frați și surori,
Înființarea Postului Nașterii Domnului, ca și alte posturi de peste an, are rădăcini străvechi. Primele mențiuni despre el se regăsesc în lucrările Sfântului Ambrozie de Mediolan, Filastru, Fericitul Augustin, datate din secolul al IV-lea. În secolul al V-lea, Leon cel Mare a scris detailat despre vechimea Postului Nașterii Domnului.
La început, Postul Nașterii Domnului dura doar șapte zile (unii creștini țineau mai multe), dar în 1166, Patriarhul Constantinopolului, Luca Chrysoverg, a stabilit ca Postul Nașterii Domnului să fie ținut timp de patruzeci de zile, în amintirea postului ținut de Sfinții Proroci Moise și Ilie, deoarece în Ortodoxie nu este nimic la voia întâmplării, ci are o motivație, o simbolistică și un scop bine definit.
Postul Nașterii Domnului poate fi întâlnit în unele menționări ca postul Sfântului Apostol Filip. Acest lucru se datorează faptului că pe 27 noiembrie, cu o zi înainte de începerea postului, este sărbătorit Sfântul Apostolul Filip, unul din cei doisprezece apostoli ai lui Hristos.
Conform regulilor sale, Postul Nașterii Domnului este foarte cumva asemănător cu Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, adică e mai lesne de ținut în ceea ce privește bucatele, întrucât este dezlegare la pește sâmbăta și duminica, dar și-n zilele de luni, marți și joi, când sunt sărbători însemnate (Sf. Ap. Andrei, Sf. Ierh. Nicolai, Sf. Mc-ță Varvara, Cuv. Sava cel Sfințit și alții). Ca o precizare, sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică, în orice zi ar cădea, chiar și miercuri sau vineri, tot este dezlegare la pește. De asemenea, când este hramul bisericii, indiferent în ce zi este, se face dezlegare la pește. Aceste dezlegări sunt permise până pe 19 decembrie / 2 ianuarie, când se începe perioada de înainte prăznuire a Nașterii Domnului și postul devine mai aspru.
Trebuie amintit că nu oricine poate respecta postul pe care îl sugerează Tipicul (regulamentul / îndrumarul Bisericesc). De aceea e îngăduit ca să se facă unele pogorăminte, adică niște dezlegări sau încuviințări de la duhovnici, pentru femeile însărcinate și persoanele care au probleme de sănătate. Astfel de oameni ar trebui să țină cont de starea lor de sănătate și să se consulte cu duhovnicul și cu medicii despre cum și cât ar trebui să țină post. Dar chiar de nu pot ține postul, cu abținerea de la bucatele interzise, să suplinească postul cu alte fapte bune, cu mai multă rugăciune, metanii dacă pot, milostenie, și alte fapte mântuitoare.
De asemenea, important în post este să renunți la distracție și excesul de băuturi alcoolice, care înfierbânt prin poftă trupul spre diferite patimi și dezmerdări păcătoase. Or, de toate acestea trebuie să ne ferim oricând, dar mai ales în perioada sfintelor posturi.
Dragii mei,
Trebuie să se știe și aceasta că scopul principal al oricărui post este de a trezi o persoană la pocăință și autodisciplină duhovnicească. Prin post nu se pune problema doar de a slăbi, așa cum cred unii experți în gastronomie, care recomandă diferite diete pentru a arăta bine corporal. Scopul postului este de a disciplina atât trupul, dar mai ales sufletul, îndepărtându-l, prin abținere, nu doar de la bucate, dar și de la desfătări și păcate, de la patimi și pofte, făcându-l să revină la o stare spirituală, dar și materială, cât mai firească. Or, noi ca oameni, dar mai ales ca și creștini, nu am fost creați de Dumnezeu doar pentru a mânca și a ne desfăta, ci pentru a ne sfinți și a ne desăvârși, inclusiv prin abținerea, periodic, de la unele bucate.
Fiecare persoană în perioada respectivului post trebuie să decidă ce sacrificii poate face de dragul aproapelui său, adică să ajute cu medicamente pentru tratarea bolnavilor sau să participe la campanii de strângere de haine, jucării, cadouri, produse alimentare și dulciuri pentru orfani și familiile defavorizate, care, anume în perioada de apropiere a sărbătorilor de Nașterea Domnului, simt o nevoie deosebit de acută de lucruri materiale, dar și de compasiune, de cuvinte mângâitoare, de dragoste și sprijin.
Și chiar dacă foarte mulți oameni sunt cu posibilități materiale reduse, neputând să înfăptuiască mărețe fapte caritabile, totuși fiecare ar pute să înfăptuiască o cât de mică faptă bună, de milostenie și ajutorare. Sau măcar să plece genunchiul la rugăciune pentru cineva bolnav și într-o greutate mai mare decât a noastră. Iată și aceasta este o măreață faptă de ajutorare. Este după cum spun Sfinții Părinți, o fapte de milostenie spirituală.
Dacă poți ține postul fără a-ți judeca vecinii care nu merg la biserică și știi să-i refuzi cu tact pe cei care te invită la masă de sărbătoare, cum ar fi Anul Nou sau alte sărbători civile, în care se fac multe păcate, fă-o, dar fără gând de mândrie și nu cu îngâmfare.
Concluzionând, trebuie să știm că postul fără faptele cele bune, nu este un post primit de Dumnezeu. Și mai este ceva important de reținut, cum spun mulți Sfinți Părinți: „Abțineți-vă și de la bucate, dar mai ales de la păcate”. Sau cum îndemna și Preafericitul Vladimir (Sabodan), Mitropolitul Kievului și al Ucrainei: „Principalul în post este să nu vă mâncați unii pe alții, adică să nu judecați, să nu bârfiți, să nu ponegriți, să nu înjosiți pe cei de lângă voi, dar și pe alți oameni.”.
Închei acest material informativ, dar și sfătuitor, cu nădejdea că ne vom strădui cât mau mult și câți mai mulți să ținem postul așa după cum se cuvine, ca și prin acest post să-L bucurăm pe Dumnezeu, iar pe noi să ne folosim duhovnicește în cele pentru mântuirea sufletului.
Cu grijă arhierească și dragoste părintească,
+ PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
