În timpul unei campanii militare, un pluton muncea la repararea unei căi ferate distruse de bombardament militar. Câţiva soldaţi, deşi se străduiau, nu puteau clinti un stâlp greu, căzut peste şinele de tren. Alături, sergentul striga la ei, ocărându-i pentru neputinţa lor. Trecând pe acolo, un om 1-a întrebat:
– De ce nu-i ajuţi şi dumneata?
– Eu sunt sergent, eu supraveghez şi comand. Ei trebuie să muncească!
Străinul nu a mai spus nimic, dar şi-a scos haina şi a început să tragă şi el cot la cot cu soldaţii de un capăt al stâlpului. După scurt timp, au reuşit să elibereze şinele.
Încântaţi de reuşită, soldaţii i-au mulţumit străinului care, luându-şi haina să plece, i-a mai spus sergentului:
– Dacă va mai fi nevoie, să mă chemaţi şi altădată!
– Da?! – zise în batjocură sergentul. Dar cine eşti dumneata?
– Sunt generalul acestei divizii în care dumneata ești numit de curând sergent.
Uimit de acest răspuns, sergentul cu pricina și-a cerut iertare pentru gestul său de îngâmfare și superioritate față de soldați, făgăduind totodată generalului că nu va mai ave niciodată un asemenea comportament lipsit de omenie.
Leon Magdan
