Un preot se silea odată să trezească în popor dragostea și râvna pentru lucrul mântuirii sufleteștiul. Însă la râvna lui poporul răspundea cu căscături și semne de plictiseală.
Atunci preotul începu în mijlocul predicii o poveste. „Cică odată un călător a închiriat de la un cioban un măgar. Pe drum, fiind cald, călătorul făcu popas și neavînd alt loc se adăposti la umbra măgarului. N-ai drept să folosești umbra măgarului meu – zise atunci ciobanul. Eu ți-am arendat numai măgarul, nu însă și umbra lui. Umbra e a mea. Din vobă în vorbă, lucrul ajunse la ceartă și apoi la judecată. Lumea se umplu de faima acestui proces și toți așteptau cu gura căscată să vadă ce se va alege…”
Cu gura căscată așteptau și ascultătorii preotului să audă ce s-a întâmplat cu umbra măgarului. Povestea îi trezise din somnul nepăsării. Însă preotul deodată se opri în loc cu povestea și continuă cu predica. Treaba asta îi neliniști pe oameni, ei așteptau să audă ce s-a ales cu umbra măgarului. Atunci preotul le zise: „Vedeți, dragii mei, o poveste mincinoasă v-a trezit din somn, o ascultați cu încordare, dar Cuvântul lui Dumnezeu, nu-l ascultați. Umbra unui măgar vă interesează mai mult decât Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletului vostru…”
Aceasta este o istorie ce se întâmplă și în zilele noastre. Ascultă oamenii și citesc cu drag tot felul de minciuni și lucruri lumești. Dar când e vorba de cele sufletești, le vine somnul, graba și neatenția. Cu toată ardoarea se străduiesc să afle sau să asculte vreo veste și întâmplare nepotrivită din mediul bisericesc, dar cum se nevoiesc monahii prin mănăstire, cum își duc viața adevărații creștini în nevoință, cum trebuie să ne mântuim cu adevărat, asta pe prea puțini îi interesează sau aproape delocul.
Protos. NICODIM MĂNDIȚĂ,
„OGLINDA DUHOVNICEASCĂ”, vol.2
