Naşterea Domnului este o sărbătoare care, pe lângă semnificaţiile teologice, e plină de bucurie duhovnicească. De evenimentul istoric şi mântuitor al Naşterii Domnului se leagă însă şi un moment plin de tristeţe – uciderea celor 14 mii de prunci de către Irod, care este amintită în calendar în ziua de 29 decembrie / 11 ianuarie.
Din mărturiile evanghelice cunoaştem că Irod, fiind rănit de mânie, deoarece nu au venit magii să-i spună unde este Pruncul Iisus, dar totodată temându-se și că Cel Născut avea să fie Împăratul iudeilor, dăduse poruncă ostaşilor să fie ucişi toţi pruncii din Betleem şi în toate hotarele lui, de la doi ani şi mai jos.
Din mărturiile tradiţiei cunoaştem că aceşti prunci au fost omorâţi în multe chipuri înfricoşătoare. Pe unii îi tăiau cu sabia. Pe alţii îi ucideau lovindu-i de piatră şi de zid. Pe alţii îi trânteau la pământ şi îi călcau în picioare, îi sugrumau cu mâinile, îi rupeau şi-i despicau. Pe unii îi însulețau şi pe alţii îi tăiau în două.
Despre această cruntă şi diabolică răzbunare a lui Irod, sfântul Ioan Gură de Aur spune astfel: ,,Maicile pruncilor, pline de durere şi lacrimi întrebau pe ucigaşi: Pentru ce omorâţi pe pruncii noştri? Ce răutate au făcut împăratului sau vouă? Au doară nu aţi avut şi voi mame? Oare n-aţi fost şi voi iubiţi de mamele voastre? Oare nu vă temeţi că nu cumva să se întâmple şi fiilor voştri una ca aceasta?”
Iar Sfântul Ioan Damaschin, vorbeşte aşa: ,,Stau lângă pruncii cei ucişi mamele lor, cu mâinile în văzduh ridicate, smulgându-şi părul, capetele cu ţărână presărându-şi, iar cu lacrimi udând pământul.”
Gândindu-ne la uciderea acestor prunci nevinovaţi, suntem cuprinşi de fiorul milei şi al tristeţii. E şi firesc să fim uimiţi de răutatea diabolică a cruntului împărat Irod. Dar acest sentiment de milă, de tristeţe şi de durere cum au simţit atunci mamele copiilor ucişi, o simte poate şi mai mult, mama noastră Biserica, gândindu-se la milioanele de prunci ucişi prin avort. E adevărat şi foarte trist ceea ce spunea părintele Arsenie Boca: ,,Irod a murit, dar duhul lui de răutate mai bântuie şi astăzi. Căci, câţi copii au fost şi mai sunt omorâţi prin avort de irozii zilelor noastre?”
Gândindu-ne la numărul înfiorător de avorturi făcute anual, nu greşim dacă spunem că mai crunţi sunt irozii de azi. Dar este o răutate şi mai mare care te înfiorează. Atunci copii au fost luaţi cu sila din braţele mamelor şi omorâţi, iar mamele plângeau nemângâiate văzându-şi copiii spintecaţi. Dar azi mamele de bună voie îşi duc copii să fie omorâţi, fără nici o remuşcare. Nu plâng, nu se tânguiesc.
E dureros faptul că oamenii nu conştientizează gravitatea acestui mare şi înfiorător păcat, care este avortul. Niciodată nu am putut înţelege, oare ce inimă trebuie să ai ca medic, tată sau mamă, ca să rupi bucăţi, să tai, să fărimiţezi trupuşorul nevinovat a unui copilaş nevinovat, a unui viitor îngeraş?
Cuprins de durerea faţă de crima avortului şi de grija mântuirii sufletului celor care au săvârşit avorturi, am avut şi mai am prioritar, în preocupările mele arhipăstoreşti, grija să previn această situaţie critică. Astfel, chiar anul acesta, 2022 l-am dedicat Luptei împotriva avorturilor, iar prin activităţile ce le vom desfăşura în această privinţă: conferinţe, seminare, marşuri pentru viaţă, etc., ne străduim să informăm cât mai bine pe creştini, şi nu numai, despre pericolul cel reprezintă avortul, nu doar pentru mântuirea sufletului, dar și pentru trup şi în general pentru societate.
Dragii mei!
E foarte important să medităm asupra acestu-i flagel al societăţii, avortul – uciderea copiilor nevinovaţi. Mulţi îşi mângâie şi-şi împacă cumva conştiinţa zicându-şi că, nu e mare acest păcat, mai ales, când are recomandare medicală, de a evita nişte presupuse riscuri, atât asupra fătului, cât şi a mamei. Dar nu este aşa, avortul, indiferent cum şi de ce se săvârşeşte, e un mare păcat, e o ucidere umană, o crimă până la urmă. Părintele Nicolai Tănase spunea: ,,Ar fi bine ca la secţiile ginecologice, unde de regulă se săvârşesc avorturi, să se scrie: Aici se ucid copii. Astfel, poate măcar unii ar conştientiza ce fac atunci când săvârşesc avort.
Iubiţi credincioşi!
Tradiţia biserici ne spune că, întrucât Irod omorâse atât de crunt miile de prunci, a avut o moarte cumplită. Sfântul Teofilact povesteşte astfel: ,,Irod a murit fiind cuprins de lingoare, de diaree, de umflătura picioarelor, de astuparea nărilor, de tremurare a tot trupul, de mâncarea viermilor de viu.” Sfinţii Părinţi, prin canoanele şi învăţăturile lor sfinte, ne spun că, cei care săvârşesc avort şi nu se vor pocăi sincer, vor avea parte de chinuri îngrozitoare nu doar în această lume, ci şi în cea viitoare.
Nădăjduiesc în mila şi ajutorul lui Dumnezeu că, mişcaţi fiind de pătimirea celor 14 mii de prunci, de durerea mamelor ce se tânguiau, dar şi de cumplita moarte a lui Irod, vor fi mai mulţi care se vor feri de păcatul avortului şi mai mulţi care se vor pocăi pentru acest păcat, dacă l-au săvârşit.
Înaltpreasfinţitul PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni şi Nisporeni
