Despre daunele şi pericolul fumatului s-a vorbit şi s-a scris mult. Nu doar Biserica, ci și medicina aminteşte că tutunul conţine în jurul a treizeci de substanţe vătămătoare pentru sănătate. Cea mai cumplită urmare a fumatului este cancerul de plămâni. Organizația Mondiala a Sănătății estimează că, anual, 5 milioane de persoane mor din cauza bolilor asociate tutunului. De aceea şi în 1987, Organizația Mondială a Sănătății a declarat ziua de 31 mai drept „Ziua Mondială fără Tutun”, decizie menită să avertizeze omenirea în privinţa pericolului reprezentat de tutun, atât pentru fumători, cât și pentru cei din preajma lor. Şi pentru a preveni daunele fumatului pe fiecare pachet de ţigări este scris, în ultimul timp tot mai pronunţat, ca să fie cât mai vizibil că, fumatul dăunează grav sănătăţii.
Dacă ştiinţa medicinală vorbeşte despre pericolul fumatului, cu atât mai mult Biserica menţionează că fumatul dăuneză nu doar trupului, ci şi sufletului, de aceea şi Cuviosul Ambrozie de la Optina spune: „Tutunul slăbănogeşte sufletul, înmulţeşte şi întăreşte patimile, întunecă raţiunea şi distrunge sănătatea, pricinuind o moarte înceată. Mînia şi întristarea sunt urmările îmbolnăvirii sufletului prin fumat”.
Unii oameni se întreabă de ce este considerat fumatul un păcat, de ce nu vorbeşte Biblia de acest păcat. Deoarece tutunul a fost descoperit în anul 1492 de Columb. De aceea şi Biblia nu face nici o menţiune despre fumat, însă avem învăţătura Sfinţilor Părinţi care vorbesc împotriva fumatului.
Sf. Ioan din Kronstadt spune: „Fumatul tutunului este un capriciu. Prin fumat intră în om duhul cel viclean, fumatul tutunului nu-și are nici un rost. Este un capriciu prostesc, o pângărire a buzelor, o năucire agonisită din voia cea pervertită, o iritare mare și inutilă a nervilor, o ceață cu care ne acoperim de bunăvoie, o moleșire a întregii ființe. Fumând îl tămîem pe diavol”. Cuviosul Siluan Athonitul fiind într-o călătorie a fost îndemnat de un oarecare om să aprindă o ţigară în timp ce mai schimbă cîte o vorbă pe drum. Cuviosul îi zice: „Domnule, înainte de a vă aprinde ţigara, rugaţi-vă puţin, spuneţi doar Tatăl nostru”. „Nu prea merge, cum să te rogi înainte de fumat, îi răspunde călătorul”. Atunci cuviosul Siluan zice: „Deci, orice lucru înainte de care nu merge rugăciunea, mai bine să nu-l facem”.
Fumătorii îşi destrung nu doar sufletul şi trupul, ci îşi risipesc pentru diavol o parte colosală din munca lor. Dacă facem un calcul matematic şi socotim că majoritatea fumătorilor au nevoie cel puţin de un pachet de ţigări pe zi, iar un pachet în mediu costă 30 lei, pe întregul an se cheltuie vreo 10600 şi dacă înmulţim, în mediu la 40 de ani de fumat, cu toate că alţii fumează şi mai mulţi ani, observăm că se cheltuie 424 mii de lei pentru ţigări. Această sumă, care la alţii, ce fumează din copilărie şi până la moarte, e mult mai mare este socotită jertfă pentru diavol. Să zici unui fumător jertfeşte pentru Dumnezeu la biserică în fiecare an 5 mii de lei, va zice că biserica nu se mai satură de bani, dar, că dă în fiecare an diavolului numai pentru fumat 10 mii de lei nu se revoltă în nici un fel.
Cel mai trist şi mai rău este că și o parte din cei creștini, care frecventiază biserica regulat şi se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului, tot fumează. Şi că fumatul este un mare diavol care se ţine de noi îl îngelegem din faptul că este greu să te lepezi de fumat, căci dacă nu ai fi încătuşat de cel rău te-ai debarasa uşor, dar aşa diavolul nu vrea să-şi piardă un ,,client fidel”. Şi chiar dacă este greu să lepede fumatul cei care îl atămăie pe diavol, să nu uite cuvintele lui Hristos: ,,Ceea ce la oameni este cu neputinţă, e cu putinţă la Dumnezeu”. Aşa că, multă rugăciune la Dumnezeu şi sfinţii lui, şi astfel, scăpând de această patimă a fumatului veţi fi mai sănătoşi trupeşte, mai viguroşi sufleteşte şi cu un buget familiar mai mare.
Prot. Ştefan Rîmbu
