Nu vă lăsați înșelați: „Tovărășiile rele strică obiceiurile bune”. (I Corinteni 15, 33) Această zicere a Apostolului Pavel a fost repetată de atâtea ori, încât a devenit proverb, cei mai mulți ignorându-i proveniența. Aceasta idee poate fi găsită și în Vechiul Testament, în proverbele lui Solomon: „Cel ce umbla cu înțelepții înțelept va fi, dar cel ce umbla cu descreierații, așa va fi cunoscut” (Proverbe 13, 20).
Totuși, nu ne putem alege singuri societatea în care ne mișcăm. Uneori viața ne pune în contact cu anumiți oamenii împotriva voinței noastre și, asemenea lui Lot, ne chinuim asistând la fapte nedemne. Ce-i de făcut când condițiile de viața îi pot face pe unii tineri să ajungă într-o tovărășie nefastă?
Tinerii trebuie să se ferească nu numai de desfrânare, ci și de superficialitate. În societate, noțiunile și concepțiile ajung să fie într-atât de falsificate, încât tinerii, supunându-li-se fără să vrea și fără să bage de seama, își schimbă puțin câte puțin orice ideal înalt și orice năzuință nobilă. Răul nu-i mai revoltă, binele nu-l mai prețuiesc, ca altădată.
Şi cărțile proaste, atât de multe astăzi, pot fi considerate „tovărășii rele”. Ele nu fac decât să zugrăvească în cele mai atrăgătoare culori răul, stimulând imaginația pentru tot ce este mai urât și mai degradant, întinând curăția minților tinere.
Exista încă o tovărășie rea care se ține după noi și în singurătate: tovărășia gândurilor rele prin care ne ispitește duhul răului, așa cum L-a ispitit pe Hristos în pustie. Urăsc aceasta voce care îmi vine din lăuntrul meu, mă tem de ea, fiindcă nu sunt în stare să mă izbăvesc de ea, încerc din răsputeri să o alung, dar revine mereu.
De aceea să ne rugăm cu aceste cuvinte: „Doamne, Tu, Cel ce l-ai învins pe Satana, izbăvește-mă și pe mine de rău! Apără-mă cu iubirea Ta, întărește-mă cu puterea Ta, înfrânge și spală cu biruință Ta întinăciunea sufletului meu!”
Fiecare zi – un dar a lui Dumnezeu
