Datoria bărbatului este de a iubi, iar a femeii de-a asculta pe bărbat. Dacă fiecare îşi îndeplineşte această datorie, toate sunt în ordine. Fiindcă dacă femeia este iubită, devine şi ea iubitoare; şi dacă se supune bărbatului, el devine îngăduitor şi blând. Când cel ce stăpâneşte iubeşte pe cel stăpânit, atunci totul merge bine.
Deci dacă femeia ta se supune, tu nu-ți lua ifos de stăpân absolut asupra ei; şi nici tu femeie, dacă bărbatul te iubeşte, să nu te înfumurezi și să te răzvrătești. Aşadar, Apostolul a spus că toate problemele căsniciei pot fi rezolvate, dacă bărbatul îşi iubeşte femeia şi femeia îşi respectă bărbatul. N-a explicat însă în ce fel se vor realiza acestea. Vă voi explica eu: nesocotind banii, năzuind la virtuțile sufletului şi având frică de Dumnezeu. Orice va făptui cineva, bun sau rău, va fi răsplătit pe măsură de Domnul. Aşadar nu de dragul ei, ci de dragul lui Hristos şi ascultând de El, s-o iubească pe femeia lui.
Femeia să nu creadă pe nimeni când soțul ei este vorbit de rău. Dar nici nu trebuie să urmărească bănuitoare unde intră şi de unde iese soțul său. Bărbatul, de asemenea, nu trebuie să îngăduie calomnii despre femeia sa, însă nici să nu-i nască bănuieli prin purtarea lui. De ce, omule, rătăceşti de colo-colo toată ziua şi te aduni acasă abia seara, fără să-i dai explicații mulțumitoare soției tale? Reproşurile ei dovedesc iubire, nu îndrăzneală şi răceală. Şi iubirea ei pentru tine o face să-i fie teamă. Îi e teamă ca nu cumva vreo alta să i te răpească, ca nu cumva să-i ia tot ce are mai de preț, ca nu cumva să-i rupă legătura căsniciei.
Eşti dator deci să faci tot ce poți pentru a n-o amărî pe femeia ta. Dar nici femeia nu trebuie să-l nesocotească pe bărbatul ei pentru vreun motiv, mai ales dacă este sărac. Să nu cârtească şi să nu hulească spunând, de pildă: Lașule și fricosule, leneșule, nesârguinciosule și somnorosule! Cutare, chiar dacă se trage dintr-o familie săracă, prin multe osteneli și primejdii a făcut avere mare. Și iată, femeia lui poartă haine scumpe, umblă cu trăsura, iar eu te-am luat pe tine, care ești măcinat de sărăcie și trăiești fără rost! Femeia nu trebuie să-i spună bărbatului ei asemenea vorbe.
Soția dacă îşi iubeşte soțul, nu va grăi nicicând cârteli sau vorbe de ocară la adresa lui. Va prefera să-l aibă lângă ea fără averi, decât să fie bogat dar ea să trăiască în nesiguranța şi neliniştea care însoțesc lucrările negustoreşti. Nici bărbatul însă, auzind cârtelile şi ocările femeii sale, nu trebuie s-o înjure sau s-o lovească, sub pretext că are putere asupra ei. Mai bine s-o sfătuiască şi s-o povățuiască liniştit fără ca vreodată să ridice mâna asupra ei. S-o învețe filosofia cerească, creştină, care este adevărata bogăție. S-o învețe să nesocotească slava şi să iubească smerenia; şi atunci ea nici cârteli n-ar mai rosti, nici bani nu şi-ar mai dori. S-o învețe să nu iubească, bijuterii de aur şi hainele luxoase şi multele parfumuri, nici să nu-şi dorească în casă mobilă scumpă şi podoabe de prisos. Podoabele ei şi ale casei sale să fie buna cuviință şi decența. Şi ea şi casa în care locuieşte să fie înmiresmate de mireasma înțelepciunii şi a virtuții.
Tu, soție, dacă voieşti numaidecât să placi bărbatului, apoi ai prin ce să-i placi: prin gingăşie, prin blândețe, prin onestitate. Căci crede-mă, femeie, că dacă bărbatul tău ar fi de o mie de ori aplecat spre desfrânări şi nestăpânit, totuşi acestea la un loc de le vei avea: blândețea, cinstea, neîngâmfarea, iconomia, simplitatea mai mult îl vor atrage din nou spre tine.
Sf. Ierh. Ioan Gură de Aur