Cei mai înțelepți dintre evrei spun că era o lege veche la ei, ca să nu se dea oricărei vârste orice carte din Scriptură. Că spuneau ei: „Nu-i de folos omului să citească la orice vârsta orice carte din Scriptură”. Că Scriptura nu poate fi înțeleasă îndată de oricine. Căci înțelesul literal poate vătăma foarte mult pe mulți. De aceea, acele cărți ale Scripturii, al căror sens literal nu smintesc pe nimeni, erau îngăduite de la început tuturora și erau de obște; altele însă erau încredințate numai celor care au trecut de douăzeci și cinci de ani; în sfârșit, acelea care acoperă cu un limbaj de rând frumusețea cea tainică erau încredințate, ca o răsplată a dragostei lor de studiu și a vieții strălucite, numai celor curați, singurii pentru care înțelesul Scrip­turii se luminează și se arată. Pentru că numai omul ajuns la aceasta vârstă poate să se ridice deasupra sensului literal al Scripturii și să se urce, așa cum se cuvine, de la litera Scripturii la duhul ei.

La noi, creștinii, însă nu este nici un hotar între a învăța pe altul și a fi învățat de altul, așa cum au fost pietrele de altădată hotar între semințiile de dincolo de Iordan și de dincoace de Iordan (Iosua 4, 3-9), nici nu se știe cui trebuie îngăduită îndatorirea de a învăța și cui îndatorirea de a primi învățătura și nici nu este o regulă după care să se constate capacitatea cuiva. La noi atât de mult s-a neglijat lucrul acesta, atât de mult s-au amestecat lucrurile și stăm atât de prost, încât cei mai mulți dintre noi, ca să nu zic toți, aproape înainte de a ne fi ieșit primele fire de păr în barba, pe când încă gângăvim copilărește, înainte de a fi întrat în curțile cele dumnezeiești, înainte chiar de a cunoaște numele sfintelor cărți, înainte de a cunoaște caracterul Noului și Vechiului Testament și pe autorii lor – ca să nu spun înainte de a ne fi spălat de noroiul și întinăciunile sufletului, pe care păcatul le-a întipărit în noi –, la noi atât de mult s-au amestecat lucrurile și stăm atât de prost, că, dacă am învățat doua sau trei cuvinte de-ale credinței, iar pe acestea din auzite, nu din citite, sau dacă cunoaștem puțin Psaltirea lui David sau dacă strângem bine în jurul trupului nostru mantaua de filosof sau dacă filosofăm numai până la brâu, luându-ne chip și înfățișare de dreapta credință – vai cât suntem de demni și cât suntem de deștepți! Ce-i că suntem tineri? Și Sa­muel era sfânt chiar din scutece! (1 Regi 2, 12) – ei bine, îndată ne credem înțelepți, ne credem dascăli, ne credem sublimi în lucrurile dumnezeiești, ne credem întâii între cărturari și legiuitori; ne numim pe noi înșine oameni cerești și cerem să ne spună oamenii: „Rabbi!”. Nu ne oprim deloc la litera Scripturii! Toata Scriptura trebuie înțeleasă duhovnicește!

Sfântul Ierarh Grigore Teologul

4 ianuarie 2023 - Biroul de Presă al Episcopiei de Ungheni şi Nisporeni