Eu nu pot decât să îi îndemn pe tineri mai întâi să lupte să-și păstreze o prospețime sufletească, o prospețime a căutării, să nu se mulțumească cu soluții de-a gata, să cerceteze îndelung, să se întrebe cu multă grijă. Pentru că se pare că este propriu acestei vârste aceasta neliniște adâncă, ființială, aceasta căutare a identității, ea are se pare mai multă prospețime decât la orice alta vârstă.
Vedeți, în Sfintele Evanghelii doar despre un tânăr se spune că l-a întrebat pe Domnul în adevăr: „Ce bine să fac ca să moștenesc viața cea veșnică?” Cunoașteți toți, cred, întâmplarea cu tânărul bogat din Evanghelie. Au întrebat și alții, a întrebat și învățătorul de lege același lucru, dar el nu a întrebat ca să afle, ci a întrebat ca să ispitească. Au întrebat cumva și fariseii, și cărturarii, i-au zis Mântuitorului: „Până când ne scoți sufletul? Dacă Tu ești Hristosul spune-o pe față”. Dar nu au cerut răspuns ca să afle ci au cerut ca să aibă de ce să-L învinuiască. Au întrebat și mulțimile: „Ce să facem ca să facem lucrările lui Dumnezeu?”, dar și ele nu căutau răspuns, ci căutau, cum le-a spus Domnul, mâncarea cea pieritoare. Despre tânărul bogat însă spune Evanghelia că Domnul L-a iubit. Tânărul a întrebat: „Ce bine să fac ca să am viața cea veșnica?” și Domnul i-a inspirat poruncile Decalogului, într-o sinteza a lor. Iar el a zis: „Toate acestea le-am păzit din tinerețile mele. Ce îmi mai lipsește?”.
Vedeți nevoia adâncă a sufletului lui, căutarea identității – „ce-mi mai lipsește, cum să mă împlinesc?”. Și atunci ne spune Evanghelia că Domnul a privit cu dragoste la el, deci el avea aceasta sinceritate a căutării, și i-a spus: „Dacă voiești să fii desăvârșit, du-te și vinde toate câte le ai și le împarte săracilor și apoi, luându-ți crucea ta, vino și urmează Mie”. Pentru tineri e de luat aminte și ceea ce urmează. Tânărul s-a întristat pentru că avea multe avuții, n-a primit răspunsul Domnului. Proprie tinereții este deci aceasta prospețime a căutării, dar tot proprie tinereții este și o tărie a ispitelor. Ispitele au o mult mai multă putere de seducție la vârsta aceasta.
Să știți ca și Domnul de aceea a ales să biruiască întreita ispitire din pustiu la vârsta de 30 de ani – o tinerețe împlinita – pentru că la vârsta aceasta tăria ispitelor întrece orice măsura pe parcursul vieții omenești. A biruit Domnul întreita ispitire în care se cuprinde toată ispita: ispita plăcerii – „zi acestor pietre să se facă pâini”; ispita mândriei, a slavei deșarte –„aruncă-Te de aici jos” și ispita iubirii de arginți, a împătimirii față de lucruri – „toate acestea Ți le voi da, slava lumii și bogățiile ei, dacă vei cădea și Te vei închina înaintea mea”.
Deci proprie tinereții este și aceasta tărie a ispitelor și aici este de luat aminte. Îi îndemn pe tineri să păstreze aceasta prospețime a căutării, să nu o lase înnăbușită în păcate trupești, în distracții prostești și nebunești. Să nu o lase înecată și otrăvită de ideile pe care le propagă libertinajul păcătos din zilele noastre.
Părintele Arsenie Muscalu,
Frământături duhovnicești
