Spre folosul nostru duhovnicesc avem părinţi şi bunici care de mici ne-au dus la sfintele slujbe, la biserică şi mănăstiri. Pentru noi cei mici era o adevărată încântare să asistăm la rugăciuni, să ne întâlnim cu alţi copii de vârsta noastră, să povestim, iar după terminarea slujbei să ne jucăm.
Încă de mici am fost îndemnaţi să mergem la spovedit şi împărtăşit. Pe mine m-au atras în mod special cântările, icoanele sau picturile, predica preotului, analizam comportamentul celor din jur, iar atunci când era momentul îngenuncheam şi spuneam din rugăciunile pe care le ştiam. Câtă emoţie şi bucurie aveam în suflet când am mai crescut şi participam la slujba Învierii. Noaptea la ora 12 mă trezeau părinţii, repede-repejor mă îmbrăcam, luam lumânarea şi porneam spre Sfânta Biserică. Câtă armonie era când toată lumea cânta şi înconjura biserica apoi îşi transmiteau cele mai alese urări.
Adevărul e că uneori ni se părea slujba cam lungă, ne plictiseam dar nu renunţam. În timp, am început să înţeleg semnificaţia fiecărei cântări, ectenii şi mi-am dat seama că tot actul liturgic e bine sincronizat. Rugăciunile nu sunt spuse la întâmplare. Uneori, când e vreme de ploaie, zăpadă sau frig, parcă vrem să mai lenevim puţin, renunţăm însă la aceste gânduri şi ne pregătim pentru a merge la biserică duminica şi în sărbători. Trebuie să cinstim ziua Duminicii şi astfel respectăm porunca dată de Dumnezeu.
Am avut ocazia să mergem la multe mănăstiri şi am cunoscut preoţi, călugări cu mult har şi dăruire. E uimitor cât de mult mă încarc pozitiv şi numai când ascult o predică a acestor oameni binecuvântaţi. Îi apreciez pe cei care vorbesc pe înţelesul tuturor, blând şi care aduc exemple din viaţa de zi cu zi, fac o paralelă între învăţăturile sfinte şi vremurile actuale. Bineînţeles că îmi e de mai mare folos când descopăr că învăţămintele spuse se reflectă în viaţa preotului. E o bucurie sfântă când există armonie între ceea ce se propovăduieşte şi exemplul viu dat de preot.
Mă încântă şi faptul că pot lega prietenii cu tinerii ce vin la biserică. Aş sfătui pe toţi preoţii să organizeze cateheze pentru tineri și excursii la mănăstiri. Sunt benefice întâlnirile dintre preot şi adolescenţi. Avem atâtea nelămuriri la vârsta aceasta, iar asistența religioasă nu trebuie să lipsească. Din nefericire mai sunt printre noi cei care nu conștientizează cât bine ne aduce participarea la slujbe. Contează mult să fim uniţi şi să ne îndemnăm unii pe ceilalţi în a spori pe plan spiritual.
Tinerii să mai caute alinare şi vindecare în cadrul bisericilor în defavoarea altor modalităţi nefolositoare de petrecere a timpului liber. Se organizează în mai toate oraşele conferinţe, expoziţii religioase care nu fac decât să ne întărească în credinţă. Aşa că îi îndemn pe toţi tineri să se informeze, să îşi lămurească tot ceea ce nu înţeleg. Să facem noi primul pas, să ne organizăm astfel programul încât să îi dăruim şi lui Dumnezeu din timpul nostru. Răsplata va sosi neîntârziat.
De curând am început să ascult mai mult muzica psaltică. Se întâmplă că atunci când aprind laptopul să dau play pricesnelor, acatistelor, imnelor religioase. Mă liniştesc imediat şi simt cum Dumnezeu e mai aproape de mine când ascult astfel de melodii interpretate de oameni ce trăiesc asemenea sfinţilor.
Consider că preoţii au o misiune dificilă, dar în acelaşi timp atât de necesară. Aceştia trebuie să dea dovadă de multă răbdare şi înţelepciune pentru a ne ajuta să răzbim cu încercările pe care le întâmpinăm pe parcursul vieţii.
Sper să avem cu toţii multă Nădejde, Credință și Dragoste, pentru a rămâne mereu pe calea cea dreaptă şi să sporim în cele necesare sufletului pentru a dobândii viaţa veşnică.
Câmpean Maria
Sursa: Ortodoxia tinerilor
