Miercuri, cu binecuvântarea Preasfințitului PETRU, Episcop de Ungheni și Nisporeni, Președintele Sectorului Eparhial Activitate Pastorală pentru Tineret, ipodiaconul Ioan GAJIM s-a aflat în mijlocul elevilor Gimnaziului „Vasile Badia” din satul Măgurele, Ungheni, cărora le-a vorbit despre o temă actuală, foarte importantă pentru formarea unui tânăr în duh ortodox, cu titlul: Importanța Sfintei Spovedanii în viața tânărului. La această întâlnire a fost prezent și protoiereul Nicolai BOIAN, Președintele Mișcării „Pentru apărarea și promovarea Fecioriei, Vieții și Familiei tradiționale”.
Despre Taina Spovedaniei au vorbit toți Sfinții Părinți, întrucât și-au dat seama de relevanța ei în viața omului tuturor veacurilor, căci fiecare om trăitor pe-acest pământ păcătuiește, chiar de-ar trăi o singură zi pe pământ. Taina Spovedaniei – „al doilea botez”, „botezul lacrimilor/pocăinței – este Taina în care penitentul, arătând pocăință și dorință pentru a lăsa calea păcatului, mărturisindu-și fărădelegile, primește de la preot legarea sau dezlegarea păcatelor săvârșite.
Elevilor din acest gimnaziu li s-a spus că cele mărturisite duhovnicului, sub nici o formă el nu le poate divulga, chiar și cu amenințarea cu moartea sau cu constrângerea de la vreun episcop.
A-și destăinui păcatele la duhovnic este foarte important pentru creștini. Procedând astfel, ei dau curs sfatului Sf. Ioan Gură de Aur (347-407), care a zis: „Mărturisiți-vă păcatele voastre, pentru că prin mărturisire se vindecă rănile cele sufletești precum și toată vătămarea trupească, arătându-se la doctor se vindecă, iar cea tăinuită, cea ascunsă se face o boală mai mare, iar mai pe urmă aduce moarte. Asemenea și păcatele cele tăinuite omoară și trupul și sufletul și bucurie fac diavolului”.
Boală grea provoacă sufletului păcatele nemărturisite și de multe ori nu ne dăm seama de acest lucru! De aceea, prin pocăință se cuvine să mărturisim păcatele la preotul duhovnic ca să luăm dezlegare de păcatele săvârșite.
Venirea la Scaunul Spovedaniei pentru a mărturisi păcatele nu trebuie să se facă cu nebăgare în seamă, ci trebuie să ne punem două întrebări:
– Cu ce fel de teamă și cu ce fel de lacrimi trebuie să ne despărțim de păcate?
– Ce dispoziție sufletească trebuie să avem atunci când ne apropiem de Dumnezeu la Spovedanie?
Răspunsurile la aceste întrebări ni le dă un alt Sfânt Părinte, Vasile cel Mare, care a zis: „„Mai întâi, trebuie să urască viața lui dezordonată de mai înainte și însăși amintirea ei s-o deteste, căci Scriptura spune «Nedreptatea am urât şi am dispreţuit, iar legea Ta am iubit» Psalmul 118, 163. Apoi, trebuie să învețe teama de judecată și pedeapsa veșnică, iar ca timp al lacrimilor, să cunoască timpul pocăinței”. Cel care dorește să reia legătura harică cu Dumnezeu, trebuie neîncetat să plângă pentru păcatele sale, să nu-I mai greșească.
Elevii au fost îndemnați ca, după fiecare dată în care îl vor supăra pe Dumnezeu prin păcate, să se înfățișeze înaintea lui Dumnezeu și a preotului pentru a lăsa greutate păcatelor.
Aducem sincere mulțumiri părintelui ieromonah Damian, parohul satului Măgurele și Directorului Gimnaziului „Vasile Badia”, Dna Alexandra ROȘCA, pentru colaborarea pe care o au cu Episcopia noastră.
