Una dintre patimile care ne bântuie viaţa noastră este mânia şi cearta. Ca urmare a mâniei, dacă nu reuşim să ne împăcăm în aceeaşi zi când ne-am certat cu cineva, apoi se aşează în noi o patimă foarte periculoasă: ţinerea de minte a răului. Şi mergând înainte cu această ţinere de minte a răului, nu te poţi ruga, eşti mereu în mintea ta, într-un dialog cu acela cu care te-ai certat. Şi de fapt şi celălalt este supărat pe tine şi are şi el mânie. Această patimă care se numeşte, ţinerea de minte a răului este un rod îndrăcit al mâniei.
Ţinerea de minte a răului este sfârşitul la care duce mânia şi, aşa cum mănâncă cancerul celulele cele bune din noi, tot aşa mănâncă ţinerea de minte a răului virtuţile şi faptele cele bune. Căci Sfinţii Părinţi aşa numesc ţinerea de minte a răului: pierzania virtuţilor, veninul sufletului, viermele minţii, înstrăinarea iubirii, piron înfipt în suflet, simţire neplăcută, neadormită fărădelege.
Părintele Sofian Boghiu
