Când se simțea mai bine, Valeriu vorbea frumos și cu însuflețire, oprindu-se cu precădere la tema lui preferată, curățirea lăuntrică:
– Prin Botez am primit harul curățitor, iar prin ungerea cu Sfântul Mir ne-am împodobit cu toate darurile Duhului Sfânt, dar această binecuvântată stare lăuntrică a rămas nelucrătoare în noi, fiindcă suntem creștini numai cu numele. Trăim într-o lume de confuzie, de libertinaj, de păcat. E o rușine să fii credincios, e demodat să fii moral!
Omul botezat, pentru a se mântui, trebuie să trăiască în Duhul Sfânt toată viața, or noi tocmai asta n-am izbutit. Am crezut, ne-am rugat, am păstrat credința, am suferit, dar pentru a te uni cu Hristos este necesar să te curățești lăuntric prin spovedanie și să te înnoiești prin Sfânta Împărtășanie.
Conștient deci și cu toată stăruința să te unești cu Hristos, să te faci purtator al sfințeniei Lui, al puterii Lui, al iubirii Lui, al luminii Lui, al nemuririi Lui. Trebuie să înfrunți păcatul pâna la sânge. Așa și numai așa te naști din nou. Nu există în privința aceasta cale de compromis.
Altădată ne-a zis: „Este atâta de minunată învățătura lui Hristos, încât dacă avem înțelegerea ei, avem cel mai puternic argument al existenței lui Dumnezeu. Am plâns de durere și de fericire când am avut această descoperire. Iar cei ce cred în El trebuie să mărturisească adevarul de constiință, chiar dacă vor fi martirizați. Oare Fiul lui Dumnezeu nu a fost ucis ca dușman al neamului Său?”
Ioan Ianolide
Întoarcerea la Hristos
Editura Christiana, București, 2006
