Păcatul se îndepărtează imediat de lângă mine atunci când eu îmi aduc aminte că sunt un păcătos, pentru că prin acest gând, Dumnezeu se apropie de mine. Răul nu constă în faptul că ne înconjoară oamenii păcătoși sau inumani, ca să ne vatăme. Nici însuși diavolul nu poate, dacă eu vreau să biruiesc cu ajutorul harului dumnezeiesc.
Și ceilalți, și eu trebuie să pricepem că trăim aceeași viață comună, pentru că de multe ori vedem că ne luptăm o dată, de 2, de 5, de 10 ori și că nu învingem patimile, ne descurajăm. Văzând ispitele ne apucă o lipsă de curaj tragică. Nu! Și 1000 de ani să te chinui să biruiești în lupta cu păcatul, vei merge în rai, pentru că această luptă arată că-ți dorești raiul. Și Dumnezeu ne dăruiește ceea ce ne dorim. Problema nu este ceea ce fac, ci ceea ce vreau, cum mă lupt ca să biruiesc.
Așadar, să nu te temi și să te neliniștești dacă vezi că astăzi ești păcătos. Da, astăzi sunt păcătos, însă nu-L părăsesc pe Dumnezeul meu și pe Acela Îl rog să mă ajute! Oricum ne-am dori să fim, în Biserică vom trăi împreună drepți și păcătoși, vom fi împreună sfinți și oameni pătimași. Însă sfinții pot să cadă mâine, iar pătimașul atrage atenția lui Dumnezeu și mâine e posibil să devină sfânt.
