Suferința în general este în culori negre, întunecate, sumbre, apăsătoare. Ea pote fi o așteptare chinuitoare, un eșec, un neajuns, o meteahnă, o boală, o pierdere sau o pagubă. Există însă o suferință deosebită: suferință ,,biruitoare”! Și mai mult, fiecare suferință a ta, poate deveni o suferință ,,biruitoare!” Această suferință ,,biruitoare” este cea cu Hristos! Suferința cu Iisus Hristos, suferința pentru Iisus Hristos, este biruință! Pe cînd suferința fără Iisus Hristos este chin!
Exista la oameni, suferință fără răbdare, suferință fără credință, suferință fără nădejde, fără scop, fără motivație, fără laudă, fără perspectivă, fără viitor! Aceasta este suferința fără sens! Toți oamenii suferim cîte ceva, fiecare familie are cîte o suferință, dar nu la toți se vede!
De ce trebuie să ne chinuim? De ce nu încărcăm greutatea noastră cu bucurie? De ce nu dăm un sens viu vieții noastre? O nădejde bună înseamnă să ajungi odată la un final fericit! Finalul fericit este Înviere!
Om adevărat și Dumnezeu adevărat în același timp, Iisus Hristos, ne-a arătat, prin exemplu propriu, această cale spre Învierea personală-Calea Răstignirii! Calea spre Înviere este una singură: urcînd! Valea e în coborîre, iar dealul cere efort, dar el te înalță deasupra văii! Hristos, pentru păcatele noastre, s-a înălțat pe Cruce, ,,cu mîinile întinse, cuprinzînd toată lumea!” Și noi, trebuie să alegem același drum, să răstignim patimile noastre, viciile și plăcerile, eliberîndu-ne din captivitatea dependenței, care este păcatul!
Dacă în suferința noastră, ne punem nădejdea în Hristos, ,,numaidecît”, vom învia împreună cu El!Suferind dureri în inima sufletului, pentru binele aproapelui, pentru nădejdea neclintită în Voia lui Dumnezeu, ne asemănăm cu Hristos!
Dumnezeu din nemărginita iubirea Sa de oameni, a suferit pentru noi! Iată ce a făcut Hristos pentru noi – și-a dat viața, ca noi să putem învia, nu l-au ucis oamenii, nu L-au constrîns să moară: a murit de bunăvoie! Ne-a arătat cale, ne-a făcut pîrtie, ne este exemplu, ca noi să avem nădejde și să putem merge cu putere prin toate greutățile vieții!
Pentru ușurarea înțelegerii, o să închei cu această pildă interesantă:
Un împărat avea un prieten foarte bun, poat cel mai bun! S-a întîmplat ca prietenul să greșească foarte grav. Împăratul l-a judecat și toți se așteptau ca să fie iertat, grațiat, ușurat în ispășire. Dar împăratul i-a dat cea mai aspră pedeapsă! Și toți s-au minunat! Apoi împăratul, lepădîndu-și hainele regești, a făcut o acțiune la care nu se aștepta nimeni: el a plătit pînă la ultimul bănuț, toată datoria prietenului său!
Așa, dragi cititori, a făcut și Hristos cu noi!
Preot Nicolai Boian
