În ultimul timp, observăm cu durere, că de la o zi la alta, starea omului se înrăutățește. Din rău merge spre mai rău. Și acest lucru ne îngrijorează foarte mult, mai cu seamă pe noi, Biserica. De fapt, această neliniște ce o are Biserica, pentru înrăutățire oamenilor din punct de vedere moral și spiritual, ar trebui să o aibă întreaga societate, deoarece dacă omul devine rău (fură, minte, omoară, violează, se sinucide și altele), afectează nu doar Biserica și imaginea ei, ci afectează și societatea, pătându-i imaginea. Astfel, pentru a îmbunătăți situația, care se înrăutățește, trebuie să pună umărul atât Biserica, cât și societatea, căci, aşa cum am mai spus în multe rânduri, oamenii nu sunt doar creștini ai Biserici, ci sunt și membri ai societății.
Sfântul Nectarie de Eghina spunea: „Un rău mic dacă nu e oprit la timp, ajunge un rău mare”. Iar Sfântul Efrem Sirul spunea: „O corabie având o mică crăpătură, dacă nu este astupată la timp, intrând apa pe acolo, foarte repede se va scufunda”. Or, astăzi întreaga societate are de suportat multe greutăți și încercări, tocmai din motivul că nu a oprit la timp „răul cel mic”, și nu a astupat „crăpăturile” pe unde a intrat puterea distrungătoare a diavolului, care încearcă cu mare repeziciune să înece în oceanul răutății întreaga omenire.
În ultima vreme, atât prin posturile de știri și în cadrul unor emisiuni televizate, cât și pe internet, prin diferite rețeli de socializare, ni se vorbește, cu mare îngrijorare și chiar frică, de un joc, ce a apărut de ceva, numit „Balena albastră”. Acest joc este mai mult decât periculos, deoarece este un joc al morții. Aceasta o spun tinerii care au scăpat din capcanele acestui joc. Că e un jocal morții, înțelegem și prin numărul mare de victime ce s-au sinucis. Cei care intră în acest joc, au de îndeplinit câteva sarcini infiorătoare, iar ultima sarcină ce au să o îndeplinească, trebuie să se arunce în gol de la mare înălțime. În Rusia acest ucigător joc a curmat viețile la peste 150 de tineri ce s-au sinucis. Dar jocul s-a extins și înafara Rusie, începând să facă deja victime și la noi în țară.
Îngrijoraţi de situaţia respectivă, nu putem să stăm şi să privim neputincioşi la tinerii, care sunt prin acest joc, mai întâi zombaţi, ca apoi să fie nimiciţi prin sinucidere. De aceea şi venim cu cuvinte sfătuitoare, de povaţă şi de lămurire, către scumpii şi dragii noştri tineri. Voi, tinerilor, când primiţi diferite mesaje pe reţelile de socializare şi sunteţi invitaţi de a începe acest nenorocit joc sau vi se propune să discutaţi mai întâi, ignoraţi orice invitaţie, orice propunere. Deoarece, acele persoane necunoscute, care vă transmite diferite mesaje sau vă invită la jocul „Balena albastră”, fac un test cu voi şi experimentează nivelul vostru intelectual şi vor să vadă cât de creduli sunteţi. Voi nici nu conşteintizaţi, însă atunci când intraţi în acest joc, sunteţi socotiţi nişte gunoaie, nişte oameni de nimic, de care, ei, administratorii acestui joc al morţii, s-au propus să vă „măture”, să vă înlăture definitiv din societate. Vi se par poate stranii şi chiar absurde aceste afirmaţii. Însă aceste înspăimântătoare lucruri, le spun chiar cei care conducând acest joc. Nu v-aţi întrebat, de ce oare la finalul jocului vi se cere să vă sinucideţi? Ca să scape de voi, aşa cum am zis.
Oare nu e cazul să faceţi un examen în conştiinţa voastră şi să vă gândiţi, chiar sunt un gunoi, chiar nu sunt bun de nimic şi, chiar nu mai am cu ce mă juca, de ce să accept acest joc? Iubiţii mei tineri! nu vă lăsaţi pradă acestui joc al morţii. Intrând în acest joc, voi credeţi că, pur şi simplu, vă jucaţi, dar de fapt, ei se joacă cu vieţile voastre, voi sunteţi jucăriile lor. Oare chiar meritaţi aceasta, oare nu sunteţi voi mai mult decât nişte jucării? Nu vă fie frică de ameninţările care vi se fac, ele sunt doar minciuni, nu vor păţi nimic nici părinţii, nici fraţii şi nici tu. Chiar dacă ai căzut pradă acestui joc, ignoră măcar de acum înainte, orice propunere şi orice mesaj pe care îl primeşti în legătură cu jocul „Balena albastră”. Încercaţi să fiţi oameni valoroşi, nu „gunoaie” şi marionete. Valorificaţi-vă potenţialul vostru intelectual, scriţi o poezie, un eseu; citiţi o carte; vorbiţi cu părinţii şi profesorii voştri; vizitaţi pe bunei, ajutându-i cu ce puteţi; plimbaţi-vă cu cineva drag, discutând lucruri frumoase şi intelectuale; mergeţi la biserică, discutând cu preotul problemele care vă macină.
E îmbucurător că, pericolul ce-l prezintă acest jocul „Balena albastră”, este conșteintizat cu maximă responsadilitate, nu doar de Biserică, ci și de societate. E bine că, Ministerul Educație de la noi din țară, dar și multe organe abilitate, s-au străduit să prevină elevii și-n general toți tinerii, cât de periculos este acest joc. Dar aceasta nu este suficient. Responsabilitatea majoră atârnă pe umerii părinților, care sunt datori, nu doar să le ofere odraslelor lor condiții moderne (bani, telefoane performante, calculatoare, etc.), ci au datoria să vadă cum se folosesc copiii lor de tot ce le oferă. Şi mai ales, bine ar fi, să se gândesc părinţii, dacă chiar trebuie să le ofere copiilor tot ce ei cer şi vor.
Repet încă o dată, e bine că se înceracă, care şi cum poate, să informeze şi să prevină pe toţi tinerii de pericolul ce-l prezită jocul „Balena albastră”. Dar lucrurile trebuie privite mult mai profund şi sub alt aspect.
Oamenii, şi-n deosebi tinerii, cu părere de rău, s-au sinucis şi până a apărea acest joc. Şi dacă jocul ar dispărea şi nu l-ar mai folosi nimeni, e puţin probabil, că nu se va mai sinucide nici un tânăr. Deci cauza, că oamenii se sinucid, este alta. Nu greutăţile materiale, nu eşecurile în dragoste, nu marele dătorii şi procesele de judecată sunt cauza sinuciderii. Căci vedem foare mulţi oameni, părăsiţi de persoana iubită, trăind la limita sărăciei, având şi procese de judecată şi nu au recurs la actul de sinucidere. Deci cauza nu este greutatea încercărilor, ci faptul că sufletul ne este slăbit de păcat şi neavând credinţă în Dumnezeu, când vin încercările, omul se vede neputincios şi de aceea se sinucude. Să ştiţi că, cel care recurge la acest act, de sinucidere, este gol de dragoste faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni şi mai rău decât atât, nu se iubeşte nici pe el. Omul gol de dragoste şi fără sentimente de iubire – spunea cuviosul Iustin Popovici – nu este bun de nimic. Cel care se sinucide, nu mai vede nimic bun în jurul său şi nici pe el nu se mai vede a fi bun de ceva. Astfel, sinuciderea – spunea cuviosul Paisie Agioritul – este o catastrofă duhovnicească.
Este foarte important să educăm pe copii şi pe toţi tinerii, să fie nu doar buni, ci să fie şi credincioşi. Să le spunem tinerilor că, Dumnezeu îi poate izbăvi din orice încercare. Orice problemă are şi rezolvare. Să le explicăm că cel mai important dar oferit de Dumnezeu pentru oameni, este viaţa, de aceea şi cei care îşi i-au viaţa, adică se sinucid, nu li se mai iartă niciodată acest păcat.
Părinţilor! fiţi pentru copii, nu doar sursa de întreţinere şi de sponsorizare când ei sunt la studii ori au alte necesităţi. Fiţi pentru copii, cei mai buni, cei mai sinceri şi cei mai apropiaţi prieteni, care să-i sprijine în orice greutate, cărora ei să poată să se deschidă cu toată sinceritatea. Nu fiţi pentru ei aspri judecători, ci buni înţelegători şi, totodată, medici, pentru a-i tămădui cu blândeţe şi dragoste.
Dragii mei tineri, dacă persoana iubită va părăsit; dacă colegii vă ignoră; dacă părinţii nu vă înţeleg sau nu îi aveţi lână voi; dacă profesorii nu vă ascultă durerea, în asemenea situaţii, un bun prieten, sfătuitor, spijin şi călăuzitor, vă poate fi preotul, la care mergând vei afla sprijin, înţelegere, ajutor şi mângâiere duhovnicească. Dar dacă nu aveţi încredere nici în preot, vă este teamă că nu ve-ţi fi înţeles şi ajutat, alergaţi spre Dumnezeu prin rugăciune. Dacă ve-ţi cădea în genunchi, în faţa icoanelor, rugându-vă, Dumnezeu, vă va ridica din orice încercare şi prăpastie. Pe nimeni nu a lăsat Dumnezeu, nu vă va lăsa nici pe voi.
Dragii mei tineri, nici un joc şi nici o plăcere nu vă poate oferi bucurie şi fericire deplină. În toate jocurile şi plăcerile există otravă sufletească. Feriţi-vă de aceste primejdii. Doar Hristos e Cel care vă poate dărui bucurie deplină. Doar cu Hristos veţi fi deplin fericiţi. Căutaţi a vă împrieten cu El, că nu veţi regreta. Avându-L pe Hristos ca prieten, veţi avea totul. Dacă nu-L veţi avea pe Hristos, nu veţi avea nimic, chiar dacă aparent vi s-ar părea că aveţi de toate. Or, cei care se sinucid, tocmai pe Hristos nu-L au.
Preasfinţitul PETRU
Episcop de Ungheni şi Nisporeni
