Sfîntul Mucenic Mina era egiptean de neam iar cu credinţa creştin şi cu slujba ostaş, În acele timpuri domneau Diocleţian şi Maximian, împăraţi păgâni, care au dat poruncă în toate părţile ca, creştinii care nu se vor închina idolilor, să fie munciţi şi omorâţi toţi. Sfîntul Mina, nevrînd să privească cum se cinstesc idolii cei fără de suflet, şi-a lăsat ostăşia şi s-a dus în munte în pustie, umblînd din loc în loc, învăţând Legea Domnului, iar cu postul şi cu rugăciunea curăţindu-şi sufletul său, slujea ziua şi noaptea adevăratului Dumnezeu. Spune tradiția că în pustie s-a întîlnit cu cuviosul Macarie cel Mare, care îl îndemnase să fie un adevărat și neînfricat ostaș a lui Hristos.
Trecând multă vreme, s-a făcut un mare praznic idolesc în cetatea Cotuanului. Acel praznic, văzându-l Sfântul Mina mai înainte cu duhul, s-a aprins de râvnă după Dumnezeu, şi lăsând munţii şi pustietatea, a venit în cetate şi în mijlocul priveliştii a stat la un loc înalt, unde putea fi văzut de toţi, şi a strigat cu glas tare: ,,Venit-am către cei ce nu mă caută pe mine, arătatu-m-am celor ce nu întrebau de mine.” Acolo se afla şi Piros, ighemonul cetăţii, care aflînd că Sfântul Mina este creștin, a poruncit să-l ducă în temniţă şi să-l păzească până a doua zi.
A doua zi a şezut ighemonul la judecată şi scoţând din temniţă pe Sfântul Mina, în toate chipurile voia să-l înduplece să se închine idolilor, făgăduindu-i daruri și cinste, dar sfîntul nu se lăsa înduplecat și măgulit. Atunci ighemonul începu să-l îngrozească pe sfîntul Mina cu chinuri mucenicești. Dar nici așa nu putu spurcatul conducător să-l tragă de partea sa pe ostașul cel adevărat a lui Hristos. Astfel, sfîntul Mina a pătimit grele munci de dragul lui Hristos, primind obștescul sfîrșit în chip mucenicesc, fiind scos la porunca ighemonului de ostaşi, care l-au dus după cetate şi i-au tăiat capul; apoi aprinzând un foc mare au aruncat într-însul sfântul trup mucenicesc. Iar oarecare dintre credincioşi, după ce s-a stins focul, au venit acolo şi au apucat părţi din moaştele sfântului care mai rămăseseră nearse, învelindu-le în pânza curată, le-au uns cu aromate, iar după puţină vreme le-au dus în patria lui şi le-au pus la loc cinstit. Mai apoi s-a zidit şi o biserică în numele lui, iar de la aceasta încă multe altelea închinate sfîntului pătimitor. Și multe minuni se săvârşeau cu rugăciunile sfântului, celor care îi cereau ajutor.
Multe minuni au săvîrșit Sfîntul Mina, dar cel mai mult s-a făcut cunoscut atît credincioșilor, cît și păgînilor chiar, prin descoperirea pagubilor și izbăvirea de tălhari și hoți, a celor ce veneau la el cu rugăciune, avînd nădejdea că sfîntul îi va ajuta și le va aduce mîngîiere prin descoperirea pagubelor și îndepărtarea tălharilor și a hoților.
Astfel Sfîntul Mina a ajuns să fie recunoscut oriunde, tocmai pentru săvîrșirea a multe minuni, iar astăzi este socotit și supra numit ajutătorul celor nedreptățiți prin prădăciune și descopererea pagubilor.
