În fiecare an pe 30 ianuarie / 12 februarie, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe Sfinţii Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul şi Ioan Gură de Aur. Această sărbătoare a apărut în urma unei neînţelegeri între creştini, pe la sfârşitul secolului XI. Din lucrarea celui rău, în vremea aceea creştinii se divizase oarecum în trei tabere. Unii îl cinstea mai mult pe Sfântul Vasile cel Mare – numindu-se vasilieni, alţii pe Sfântul Grigore Teologul – numindu-se grigorieni, iar alţii pe Sfântul Ioan Gură de Aur – numindu-se ioanieni. Ca să nu mai existe aceste zâzănii între creştini şi să fie acelaş duh de dragoste şi unitate între toţi creştinii, în anul 1081, Sfinţii Trei Ierarhi, i s-au arătat separat, apoi toţi trei împreună Episcopului Ioan al Evhaitelor, spunându-i: „Noi, precum vezi, una suntem la Dumnezeu şi nu este între noi nici o sfadă sau împotrivire. Deci, sculându-te, porunceşte acelora care se separă, sfădindu-se, să nu se despartă, luptându-se pentru noi, căci pentru aceasta şi noi ne-am sârguit cât am fost vii, şi după mutarea noastră, ca să împăcăm lumea şi să o aducem într-o unire”.
Prin urmare, această sărbătoare este una a împăcării, a dragoste şi a unităţii creştine. Prin această sărbătoare suntem îndemnați să nu facem tabere şi zâzanii în Biserică, pe nici un motiv, nici măcar pe motive duhovnicești.
Din această sărbătoare înţelegem că Sfinții Trei Ierarhi sunt apostoli ai împăcării şi ai unităţii, ai armoniei şi ai comuniunii spre care ne cheamă Domnul iubirii desăvârşite.
Multe, dar foarte multe, avem de învăţat de la aceşti Trei Ierarhi, care nu întâmplător sunt supra numiţi, stâlpi ai Ortodoxiei, luminători ai credincioşilor, apărători ai Sfintei Treimi, povăţuitorii teologilor, întăritori ai credincioşilor, surpători ai ereziilor, ostenitori, rugători şi postitori neîntrecuţi. Astfel, de la ei să învăţăm cum trebuie să iubim şi apărăm Biserica, cum putem şi trebuie să devenim icoane vii în Biserica lui Hristos, cum să păstrăm şi să sporim în dreapta credinţă.
Aceşti Sfinţi Ierari n-au despărţit niciodată cuvântul de faptă, rugăciunea de milostenie, credinţa de cultură, ca să înţelegem că şi noi, mai ales cei ai bisericii trebuie să facem astfel.
Să fugim aşadar, de ne învrăjbi şi a ne dezbina unii împotriva altora, căci toţi suntem creaţi de acelaş Dumnezeu, toţi suntem răscumpăraţi de jertfa mântuitoare a lui Hristos, toți suntem fiii Bisericii Dreptmăritoare.
Iar în încheiere, ca să înţelegem mai bine importanţa acestei sărbători, ca să înţelegem de ce trebuie să-i cinstim cuviincios pe aceşti trei neobosiţi şi neînfricaţi apărători şi luminători ai Ortodoxiei, vom aduce un cuvânt al părintelui Arsenie Boca: „Atât de mult rătăcise de la dreapta credinţă omenirea şi atât de mult căzuse ea moral şi spiritual, că dacă nu erau aceşti Trei Ierarhi, trebuia să vină Hristos ca să propovăduiască şi să se mai jertfească încă o dată, ca să îndrepte şi să lumineze omenirea”.
preot Ştefan RÎMBU
