Sfinții Adrian și Natalia – povestea de viață plină de durere
Adrian era păgân și pretor al Nicomidiei, iar Natalia era creștină. În timpul unei persecuții, văzând curajul și blândețea a 23 de bărbați creștini, Adrian, un tânăr de 28 de ani, a ales să devină creștin. Când împăratul a auzit cele petrecute, l-a întrebat pe Adrian: „Ți-ai ieșit din minți?”. Pretorul Adrian i-a răspuns: „Nu, abia acum mi le-am aflat”. A fost aruncat în temniță împreună cu ceilalți bărbați creștini. Nu trecuseră decât treisprezece luni de la căsătoria lor. Când l-au torturat pe Adrian, Natalia a stat lângă el, întărindu-l în credința.
Sfinții Adrian și Natalia, soț și soție, sunt ocrotitori ai familiei
Înainte de a fi omorât, temnicerii i-au permis să meargă acasă și să-și ia rămas bun de la soție și familie. Natalia, când a văzut că Adrian vine acasă, a încuiat ușă. Se temea că acesta a lepădat credința în Hristos și pentru acest lucru a fost eliberat. Dar când a aflat scopul venirii sale, de îndată supărarea i s-a schimbat în bucurie. După ce și-a luat rămas bun, s-a întors împreună cu ea la temnița. Pe drum ea l-a îndemnat să nu se îngrijească de cele pământești, ci să cugete la bunătățile cerești. L-a întărit în suferință spunându-i: „Scurte sunt caznele, dar cele ce urmează sunt fără de sfârșit; scurtă este suferința, dar slava muceniciei veșnică. Suferă durerea numai puțină vreme și curând te vei bucura cu ingerii”. După torturi prelungite, împăratul a poruncit că brațele și picioarele mucenicilor să fie zdrobite cu ciocanul pe nicovală. În aceste chinuri și-au dat duhul Adrian și cei 23 de creștini.
După câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie După câteva zile de la trecerea lor la cele veșnice, Natalia l-a văzut pe Adrian în vedenie și acesta i-a descoperit că în curând va veni și ea în lumina cerească. După ce timpul s-a împlinit conform celor vestite, Natalia și-a dat duhul, alăturându-se soțului ei în împărăția lui Dumnezeu. Din Sinaxar aflăm că, poruncind nelegiuitul împărat că trupurile Mucenicilor să fie aruncate în foc, fericita Natalia a ascuns, în taina, mâna soțului ei. Și, stingându-se focul din pricina unui potop de ploaie, cu tunete și fulgere înfricoșătoare, unii slujitori împărătești au fugit. Iar un om credincios, anume Eusebiu, luând moaștele Sfinților Mucenici și punându-le într-o corabie mica, le-a dus la Arghiropole, în apropiere de Bizanț, și le-a așezat într-o biserica. Apoi un oarecare tribun pagan a cerut-o în căsătorie pe Natalia, dar ea, rugându-se, a fugit din Nicomidia la Arghiropole, unde erau moaștele sfantului ei soț. Ajungând acolo cu mana sfântului, s-a rugat mult, apoi și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, sfârşindu-și alergarea ei muceniceasca fără de sânge, ca una care a pătimit slujindu-i pe Mucenici și fugind din casa ei pentru desăvârșită curăție. Și a fost îngropată lângă moaștele Sfinților Mucenici.
Sfinții Adrian și Natalia – o sărbătoare a familiei
Ziua Sfinţilor Adrian şi Natalia este o sărbătoare a familiei. Este un prilej de a prăznui iubirea, unitatea, respectul şi bucuria. Este un prilej de a sărbători frumuseţea vieţii împreună, dar şi de a ne ruga pentru tot ce avem. Tot de Sfinții Adrian și Natalia, se face pomenirea Sfinților douăzeci și trei de Mucenici care au fost chinuiți împreună cu Sfântul Adrian, Sfinților Mucenici Atic și Sisenie, Sfântului Cuvios Ivistion, Sfântului Mucenic Adrian, prințul, Sfântului Cuvios Ioasaf, fiul lui Avenir, împăratul Indiei, Sfântului Cuvios Titoe.
