Recent, așa după cum am informat și noi pe site-ul Episcopiei de Ungheni și Nisporeni și, după cum probabil ați văzut pe multe rețele de socializare, oficialii europeni într-o ședință au întocmit, ca să zic așa, un „Manualul pentru comunicare inclusivă”, care l-au și publicat din câte am înțeles.
Printre ale recomandă puse în acel manual menit să „învețe” lumea cum să comunice „corect”, se arată că trebuie să fie înlăturat din comunicare expresia Nașterea Domnului. Și, deși i se spune doar recomandare, se subânțelege că e o impunere subtilă, ce trebuie pusă cât mai curând în practică.
Ca pretins argument a acestei decizii luate de oficialii europeni este că folosirea termenului Nașterea Domnului este o jignitoare pentru oameni de diferite culturi și religii, care nu țin sărbătorile creștine. De aceea autorii manualului recomandă, din considerentul amintit de ei – desigur unul foarte neghiob și ateu în același timp – să se folosiască în loc de Nașterea Domnului, sintagma „sezon de sărbători”.
Deși unora li s-ar părea că e un lucru inofensiv aceste recomandări ale oficialilor europeni, totuși trebuie de luat o poziție promptă, ca să vadă și să înțeleagă ei, dar și slugoii lor, ce le împărtășesc ideile toxice, că există o rezistență, există încă oameni și creștini cu mintea luminată, ce țin la valori creștine, morale și spirituale și că nu vor putea ei, oficialii europeni, să întoarcă cu susul în jos, normalitatea și exprimările corecte ce au existat mii de ani, pe care nu au reușit încă nimeni să le distrungă.
Până și regimurile totalitare atee de odinioară, nu au încercat să schimbe exprimările și expresiile de sorginte creștin așa cum o fac în prezent „marii apărători ai drepturilor omului”. Oare asta înseamnă să aperi identitatea și drepturile cuiva, călcând peste credința altuia, distungându-i ceea ce la menținut și la reprezentat mii de ani în întreaga lume?
Din acest considerent suntem în situația să le amintim acestora care scuipă în tradițiile și expresiile noastre milenare, pe care vor în mod vădit să le distrungă, că confrații lor idiologici de odinioare încercând să facă același lucru nu au reușit, deși li s-a părut că vor avea mari izbânde.
Dar ca întradevăr să vadă acești „mari legiutori și binefăcători sociali” că nu vor avea reușite cu „Manualul pentru comunicare inclusivă”, e important și necesar să ne ridicăm împotriva lor, prin comunicate și exprimări, desigur bine argumentate și solide.
Dacă s-ar întreba unii de ce este nevoie de aceste atitudini, noi le răspundem: fiind emise asemenea recomandări, oare nu credeți că pasul următor va fi ca să nu mai vorbim în public de sărbătoarea Nașterea Domnului și alte sărbători creștine, tot pe motiv că par a fi jignire la adresa celor ce nu au nimic comun cu Ortodoxia? Oare nu credeți că următorul pas va fi ca să fie scoase din manualele școlare și alte exprimări și sintagme creștine? Oare credeți că nu n-i se va impune să mai interpretăm sfintele și frumoasele colinde strămoșești? Oare credeți că nu n-i se va impune, tot prin „argumente”, să nu mai predicăm în biserici de Nașterea Domnului și alte sărbători creștine?
Oare următorul pas nu va și impunerea să scoatem din școli și alte instituții icoanele și semnul Sfintei Cruci? Oare nu vom fi impuși să scoatem Troițele (răstignirile) de pe la răscucile drumurilor? Și, oare acestea nu reprezintă motiv de îngrijorare pentru Biserică? Oare sfinții au stat nepăsători în fața atacurilor venite asupra Sfintei Biserici? Oare nu trebuie și noi să fim următorii lor, a sfinților, a mărturisitorilor, a apărătorilor credinței noastre dreptmăritoare?
Astăzi, pentru că ne apropiem de Sfintele Sărbători a Nașterii Domnului, s-au legat de ele. Dar nu este exclus ca prin luna martie să mai fie emis o altă recomandare prin care să nu se mai folosească cuvintele Învierea Domnului, tot pe motiv că sunt într-un fel jignitoare. Apoi vor mai merge și la alte sărbători pentru a le modifica sensul și exprimarea.
Cineva poate spune că nu am ajuns chiar în situația de care vorbiți aici. Dar oare să așteptăm până atunci? Dacă nu vom lua atitudine acum, la un asemenea atac, ei vor vedea că nu este nici o rezistență și opunere din parte Bisericii și a membrilor ei și, atunci cu siguranță vor porni întregul tăvăluc asupra Bisericii. De fapt ei l-au și pornit, dar îi vor mări viteza. Și atunci ce vom face când valul cel mare al apei celei rele va inunda Biserica și societatea?
În privința celor expuse aici aș aminti un cuvânt foarte sugestiv al Sf. Ierarh Nectarie care spunea: „Dacă nu te împotrivești unui rău mic și dacă nu te strădui să-l birui atunci când pare neînsemnat, cum vei reuși să învingi un rău mai mare? Oare nu e mai leste să te lupți cu-n leu micuț, decât cu-n leu mare și înfiorător?”
Personal, ca și Ierarh al Bisericii lui Hristos, nu pot sta nepăsător în fața acestor fărădelegi, așa cum am făcut-o de fiecare dată, când s-a încercat a se călca în picioare, sfidător, tot ce este sfânt și reprezintativ în Biserica și Credința noastră Ortodoxă. De aceea conștiința nu-mi permite nici de data aceasta, să fiu mut în fața unor asemenea recomandări toxice lipsite de rațiune și logică și să stau nepăsător.
Așadar dragi mei, se cuvine să ne împotrivim, fiecare în măsura și posibilitatea ce o arela îndemână, dar să o facem cu dârzenie și credință, dar și cu drag de a apăra valorile și tezaurul credinței noastre, așa cum toți înaintașii noștri au luptat, unii chiar cu prețul vieții lor, ca tot ceea ce avem sfânt și frumos în Biserică și Credință sp nu fie pângărit și distruns.
Cu durere sufletească și grijă arhierească,
+ PETRU,
Arhiepiscop de Ungheni și Nisporeni
