Lavra Sfîntului Hariton Mărturisitorul: Pe la anul 322, pe când făcea un pelerinaj în Țara Sfântă, Sfîntul Hariton a fost luat prizonier de către tâlhari în drum spre Ierusalim, într-un loc numit Faran (Wadi el-Paran). Ceata de tâlhari l-a dus în peștera lor, dar peste noapte au murit toți pe când beau vin dintr-o sticlă în care un șarpe și-a vărsat veninul. Luând această întâmplare ca pe un semn de la Dumnezeu, Hariton a rămas timp de mai mulți ani în acea peșteră, în asceză și rugăciune, până în 330 când înmulțirea ucenicilor îl obligă să întemeieze o lavră la Faran.
În această veche mănăstire Stăpînul nostru împreună cu soborul de Preoți și Diaconi participanți la pelerinaj, a oficiat Sfînta și Dumnezeiasca Liturghie.
În dimineața zilei Pelerinii noștri însoțiți de Preasfințitul PETRU, Episcop de Ungheni și Nsporeni au parcurs pe jos drumul pînă la Sfînta Mănăstirea unde au fost întîmpinați călduros de Egumenul mănăstirii, Monahul HARITON.
Aici unde s-au pus primele pietre ale monahizmului, în peștera Sfîntului Hariton, Ierarhul nostru, a oficiat serviciul divin în cadrul căruia s-au mărturisit și s-au împărtășit tot grupul de pelerine asistînd și un grup mic din Serbia.
La final Ierarhul i-a fost adus în dar o cruce deosebită în semn de recunoștință pentru serviciul divin iar Stăpînul nostru din partea grupului de pelerine în special din partea mănăstirii Hîncu, a adus în dar Lavrei mai multe colete cu produse alimentare pentru întrținerea sfintei mănăstiri. După care pelerimii s-au închinat la moaştele sfîntului citind acatistul lui.
