Tinerii ortodocşi, asemenea tuturor ortodocşilor, au adeseori experienţa dureroasă de a fi străini în lumea aceasta. Plus că mulți tineri, mai mult decât adulţii, simt că trăiesc într-un mediu constrâns, uneori acasă, alte ori la școală. Și aici trebuie să spunem că tinerii care sunt „cu Hristos și în Hristos” învaţă de la El smerenie şi blândeţe.
Comportamentul unui tânăr ortodox în lumea de azi va trebui să fie decis de valorile Bisericii. Și chiar dacă pare greu pentru un tânăr creștin să trăiască timpurile de astăzi, ca și toți creștinii în general, de alt fel, ca să prindă curaj în asemenea situație, să i-a aminte la cuvintele spuse de Hristos: „Mulţi proroci şi drepţi au dorit să vadă ce vedeţi voi şi n-au văzut şi să audă ceea ce auziţi voi şi n-au auzit” (Matei 13, 17).
Toţi oamenii au ceva din Duhul Sfânt. Dar nu suntem deopotrivă de credincioşi îndemnurilor Duhului Sfânt. De aceea sunt atât de multe idei şi religii. Trebuie să încercăm să ne sporim măsura discernământului în viaţa noastră de zi cu zi.
In chestiunile de zi cu zi, în modul în care folosim lucrurile materiale, în alegerea profesiunii, în vocaţia noastră avem nevoie de călăuzirea înţelepciunii. Aceasta vine, aşa cum am spus, din Tradiţie. Dar vine şi din rugăciunea noastră personală pentru ajutor, pentru înţelepciune şi pentru curaj, şi din experienţa noastră în lupta de a „face toate pentru slava lui Dumnezeu”. Există şi o a treia sursă: părintele nostru duhovnicesc care cunoaşte bine atât pe cei care i se mărturisesc, cât şi Tradiţia Bisericii.
O libertate totală faţă de acomodarea cu valorile lumii căzute este practic imposibilă pe pământ. Pentru a trăi, ne „implicăm” într-un şir de evenimente asupra cărora n-avem întotdeauna un control deplin. Ştim că Hristos a plătit taxe şi totuşi n-a avut nici un control asupra felului cum se cheltuiau ele. Când „a dat Cezarului ceea ce e a Cezarului”, Cezarul a folosit banul Său, în parte pentru războaie şi pentru temple păgâne. Dar chiar dacă uneori n-avem de ales – dacă lucrurile de care avem nevoie ne sunt accesibile numai într-un anume „pachet” –, totuși trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă pentru a ne cheltui energia, timpul şi banii într-un mod etic și creștinesc mai ales.
Și oricare ar fi comportamentul lumii față de tinerii creștini, totuși atitudinea tinerilor faţă de asemenea semeni trebuie să fie una de iubire, însoțită de rugăciune şi compasiune sufletească. Iar Sfântul Apostol Petru spune în această privință: „De veţi şi pătimi pentru dreptate, fericiţi veţi fi. Dar de frica lor să nu vă temeţi, nici să vă tulburaţi. Ci pe Domnul, pe Hristos, să-L sfinţiţi în inimile voastre şi sa fiţi gata totdeauna să daţi răspuns oricui vă cere socoteală pentru credincioșia voastră, însă cu blândeţe, cu frică şi cu bună credinţă. Având cuget curat, ca tocmai în ceea ce sunteţi defăimaţi să iasă de ruşine cei ce grăiesc de rău purtarea voastră cea bună în Hristos” (1 Petru 3, 14-16).
Tinerii credincioși trebuie să fie purtătorii luminii lui Hristos pentru generaţia lor, pentru cei care încă nu l-au cunoscut îndeaproape pe Hristos. Sfântul Pavel a încercat să fie „iudeu cu iudeii, elin cu elinii”, aşa încât să dea mărturie mai bună fiecăruia potrivit nevoii sale. Aşa şi tinerii trebuie să fie „studenţi cu studenţii”, ş.a.m.d. Căci chemarea tinerilor este aceea „de a lucra împreună cu Dumnezeu şi de a face din lume Biserică”, cum afirma Tertulian.
Și tot Tertulian spunea, cu referire la toți creștinii, dar în egală măsură și pentru tineri: „Creştinii nu se deosebesc de ceilalţi oameni nici prin pământ, nici prin grai; fiindcă nu locuiesc în oraşe proprii, nu se folosesc de un dialect paralel şi nici nu duc o viaţă paralelă. învăţătura lor n-a fost găsită printr-o invenţie a unor oameni curioşi, nici nu promovează vreo învăţătură omenească, ca alţii. Se căsătoresc ca toţi, nasc prunci, dar nu-şi aruncă odraslele. Stau la o masă comună, dar nu şi la un pat comun. Sunt în trup, dar nu vieţuiesc după trup. Petrec pe pământ, dar au cetăţenia în cer.”
Ceea ce este sufletul în trup, aceasta sunt creştinii în lume și tinerii în Biserică. Sufletul e răspândit ca o sămânţă în toate mădularele trupului, iar creştinii și tinerii sunt răspândiţi în toate colțurile lumii. Sufletul locuieşte în trup, dar nu este din trup; iar creştinii și tinerii locuiesc în lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nevăzut e deţinut într-un trup văzut, iar creştinii și tinerii sunt cunoscuţi că sunt în lume, dar cinstirea pe care o aduc lui Dumnezeu rămâne nevăzută. Trupul urăşte sufletul şi se războieşte cu el deşi nu e cu nimic nedreptăţit de el, pentru că e împiedicat să se bucure de plăceri, şi pe creştini lumea îi urăşte deşi nu e cu nimic nedreptăţită de ei, pentru că se împotrivesc plăcerilor. Sufletul iubeşte trupul care-l urăşte şi mădularele lui; iar creştinii iubesc şi ei pe cei ce îi urăsc pe ei. Sufletul e închis în trup, dar el ţine la un loc trupul; şi creştinii sunt deţinuţi în arestul lumii, dar ei ţin la un loc lumea. Sufletul nemuritor locuieşte într-un cort muritor; iar creştinii locuiesc şi ei în corturi stricăcioase aşteptând nestricăciunea în ceruri.
Maica Magdalena
Cum să comunicăm copiilor credința ortodoxă
