Domnul nostru Iisus Hristos spune în sfânta Evanghelie: „Cel care crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui”. Oricine dorește, să iasă din inima lui ca dintr-un izvor nesecat această apă vie a Sfântului Duh, să se nevoiască să dobândească în inima sa rugăciunea minții și a inimii, adică aceasta: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”, pe care să o spună o dată cu fiecare respirație. Cel care dorește să aibă totdeauna în inima sa această rugăciune să asculte mai întâi despre pregătirea de care este nevoie înainte de a o spune, apoi să asculte și felul în care trebuie să o spună.
Pregătirea inimii pentru rugăciunea lui Iisus, așa după cum vedem la mulți sfinți părinți, se face prin postul permanent, chinuirea și ostenirea fără măsură a trupului, umilirea excesivă. Pentru că postul neîncetat curățește trupul postitorului de lucrarea și de materia poftei celei rele, iar umilirea exagerată aduce rugăciunea și devine, într-un anume fel, ca o prevestitoare a acesteia. Precum steaua de dimineață ne arată și ne vestește că peste puțin timp va răsări soarele strălucitor, care odată răsărit va lumina cu razele sale lumea întreagă, tot așa și umilința bine vestește celui ce se pregătește vestea cea bună a mângâierii și-i aduce la cunoștință că din clipă în clipă rugăciunea va sosi în inima lui. Odată venită rugăciunea, aceasta va lumina sufletul și inima și mintea cu razele luminoase și strălucitoare, care izvorăsc în chip sensibil din numele lui Hristos.
Iar dacă mintea este luminată, atunci omul distinge ceea ce este folositor pentru suflet de ceea ce este vătămător. Și precum cel care merge noaptea având cu sine o lumină vede drumul și nu rătăcește, tot așa și cel care își luminează mintea cu lumina adevărată a lui Hristos distinge drumul adevărat și drept care-l duce la Hristos de drumul cel amăgitor și rătăcitor care-l duce la pieire și la diavol.
Așadar, după ce se pregătește cineva după cum am spus sau chiar și mai mult decât atât, adică cu și mai multă osteneală, omorându-și patimile prin nevoință, să-și adune mintea sa de la risipirile spre lucrurile exterioare.
Sursa: Sfaturi Ortodoxe
