Sfântul Proroc Samuel, fiul lui Elcana și al sfintei prorociței Ana, a fost cel de-al 15-lea și ultimul judecător al iudeilor și a trăit cu mai bine de o mie de ani î.Hr. Dăruit de Dumnezeu în urma rugăciunilor maicii sale, a fost încredințat marelui preot Eli, crescând în Legea Domnului.
„Orice copil care apare pe lume este un dar al lui Dumnezeu și, ca atare, o minune. Copiii sunt minunile din viața noastră. Orice părinte va spune că bucuria venirii pe lume a unui prunc este bucuria supremă, realizarea maximă și cel mai mare dar de la Dumnezeu. Din păcate, la capătul celălalt al sforii se află părinții care încă nu s-au învrednicit a avea copii. Din paginile Sfintei Scripturi, observăm că sterilitatea avea implicații sociale, economice, dar mai ales religioase. Conform prescripțiilor vechi testamentare, familiile fără copii erau considerate ca primind o pedeapsă dumnezeiască sau un blestem. Despre Sara, soția lui Avraam, este menționat faptul că „din pricina Sarrei, femeia lui Avraam, Domnul a făcut neroditor tot pantecele din casa lui Abimelec” (Facere 20, 18).
Tot Sfânta Scriptură ne arată că Dumnezeu s-a îndurat de unele familii, dăruind copii, atunci când nimeni nu se mai aștepta. Primul astfel de exemplu îl găsim în Cartea I a Regilor, eveniment preluat și cinstit în Sinaxarul Bisericii Ortodoxe în ziua de 20 august. Un exemplu de credință al unei mame – Ana, care nu s-a depărtat din fața lui Dumnezeu, până ce nu a fost dăruită cu un prunc – profetul Samuel.”
Dacă Samuel era sârguincios, cei doi fii ai lui Eli, preoții Ofni și Finees, erau nesupuși rânduielilor sfinte. Când au pornit război filistenii, au pierit 30.000 de israeliți, printre care cei doi fii ai lui Eli, și chiar Eli însuși când a aflat că filistenii au luat Chivotul Legii.
Cu toate că robia filistenilor a durat 20 de ani, Chivotul Legii l-a adus mai devreme înapoi din pricina necazurilor venite asupra poporului. Filistenii au fost biruiți în urma predicii lui Samuel, ajuns judecător în locul lui Eli, care le-a spus să se lepede de păcate și să se întoarcă la credința străbunilor.
Urmașul lui Samuel n-a fost unul dintre fiii săi, care semănau cu cei doi fii ai lui Eli, ci regele Saul. Însă, pentru că Saul s-a îndepărtat de Dumnezeu, tot Samuel l-a uns pe David, al doilea rege al lui Israel. Ajuns la adânci bătrâneți, Sfântul Proroc Samuel s-a săvârșit în pace.
Tot în aceasta zi, pomenirea Sfintilor treizeci si sapte de Mucenici, care au marturisit în Vizia Traciei.
Dintre acestia unii erau din Vizantia si altii din Filipopoli. Deci fiind prinsi în Vizia Traciei de osânditul Apelian, care era guvernator acolo atunci, au fost chinuiti în multe feluri caci marturiseau pe Hristos cu îndrazneala. În cele din urma au facut în pamânt foc mare, si taindu-li-se tuturor mâinile si picioarele, au fost aruncati în el.
