Sfântul Mucenic Trifon s-a născut în prima jumătate a secolului III, mai exact în anul 232, în localitatea Lampsacus din Frigia, o provincie romană din Asia Mică. De mic se îndeletnicea cu păscutul păsărilor, în deosebi a gâştilor. Încă din tinerețe Domnul l-a învrednicit cu puterea izgonirii demonilor și a vindecării diferitelor boli.
Pe când avea doar 17 ani, Sfântul Trifon a izgonit un demon din fiica împăratului roman Gordian (238-244). După șase zile de post și rugăciune, el le-a descoperit păgânilor existența diavolului. La porunca sa, diavolul s-a arătat tuturor, în chip de câine negru, având ochii ca de foc. Prin această minune i-a făcut pe mulți păgâni să treacă la creștinism.
Altă dată, Sfântul Trifon a salvat întreaga comunitate din Lampsacus de la înfometare, oprind cu puterea rugăciunii invazia lăcustelor care devorau lanurile de grânele ale oamenilor de acolo. Astfel, Sfântul Trifon a devenit vestit pentru săvârşirea acestor minuni, dar și datorită faptului că îi ajuta pe cei neputincioși nu le cerea altceva decât credință în Mântuitorul Iisus Hristos cu a Cărui slavă îi vindeca.
Odată cu venirea la tronul imperial a împăratului Decius (249-251), s-au reînceput persecuțiile împotriva creștinilor. Cineva l-a pârât prefectului Aquilinus pe Sfântul Trifon, spunându-i că acesta propovăduia cu mare evlavie credința în Iisus Hristos și că i-a botezat pe mulți în această credință, fapt pentru care a fost arestat și aruncat în temnița din cetatea Niceea.
După această arestare, Sfântul Trifon a fost dus în fața guvernatorului Aquilinus, care i-a cerut să se lepede de credința sa și să aducă jertfă zeilor. Întrucât Sfântul Trifon mărturisise cu tărie că este creştin şi închinător a lui Hristos, dar nu al idolilor, a fost lovit cu bâtele, trupul i-a fost scrijelit cu gheare de fier, a fost ars și i s-au bătut cuie în tălpi; toate acestea sfântul le-a îndurat însă cu bărbăție și răbdare.
În cele din urmă a fost condamnat la tăierea capului cu sabia. Sfântul s-a rugat înainte desfârşitul său mucenicesc, mulțumind lui Dumnezeu pentru că l-a întărit şi l-a ajutat în toate încercările. El s-a mai rugat Domnului să-i miluiască pe cei care-l vor chema în ajutor. De asemenea, s-a mai rugat lui Dumnezeu să moară înainte de a fi decapitat. Astfel, atunci când călăul a ridicat sabia pentru a-i tăia capul, Sf. Trifon își dăduse deja sufletul în mâinile Domnului. Toate acestea s-au petrecut la Niceea (orașul Iznik din Turcia contemporană), în anul 250.
Creștinii au înfășurat trupul sfântului mucenic într-un giulgiu, cu intenția de a-l îngropa în Niceea, acolo unde a pătimit, dar sfântul li s-a arătat și le-a cerut să-i ducă trupul în satul său natal, Lampsacus. Mai târziu, moaștele Sfântului Trifon au fost mutate la Constantinopol, iar mai târziu (după cucerirea cetății de către cruciații apuseni în 1204) au ajuns la Roma.
Sfântul Trifon este cinstit ca protector al grădinile și livezile împotriva insectelor dăunătoare și a altor calamități naturale, precum și ca alungător al duhurilor necurate și tămăduitor al bolilor (printre care și nebunia).
În vechime, dar pe alocuri și în prezent, exista obiceiul de a sfinți apa în ziua de 1 / 14 februarie este numită „aghiasma Sfântului Trifon”, cu citirea unei rugăciunii speciale de exorcizare asupra gângăniilor şi tuturor dăunătoarelor seminţelor, plantelor, viilor, pomilor şi altor culturi agricole.
În unele locuri se poate întâlni ca în ziua de pomenire a Sfântului Trifon, viticultorii, pomicultorii, grădinarii şi alţi agricultori, evlavioși, să țină post, cheamând preotul pentru a le stropi viile, livezile și grădinile cu aghiasmă, pentru a fi păzite de insecte dăunatoare, de calamități naturale, dar şi pentru a avea belşug de roade.
Totodată dorim să menţionăm că, în reprezentările iconografice de provinenţă slavă, îl putem întâlni pe Sfântul Trifon cu o pasăre (un şoim) pe umăr sau în mână, ca urmare unei întâmplări minunate. Se spune că odată țarul Ivan cel Groaznic a ieșit la vânătoare, iar îngrijitorul șoimului său (cel avea şi-l purta ca un talisman) a scăpat din neatenție pasărea preferată a țarului. Țarul i-a pus în vedere acestui îngrijitor, pe nume Trifon Patrikeev, să găsească șoimul în trei zile, altfel va fi condamnat la moarte. Bietul Trifon a căutat pasărea prin toată pădurea dar fără niciun rezultat. În cea de-a treia zi, sfârșit de oboseală după atâta căutare, îngrijitorul s-a întors la Moscova, în Crângul Marinaia. Întinzându-se ca să se odihnească, s-a rugat Sf. Mucenic Trifon (sfântul său ocrotitor), chemându-l în ajutor. În vis a văzut un tânăr pe un cal, care ținea pe mână șoimul țarului. Acesta i-a spus: „Ia-ți pasărea pierdută, du-o țarului și nu te mai necăji”. Când s-a trezit, îngrijitorul a zărit șoimul stând pe un brad. A luat-o, a dus-o țarului și i-a spus ce ajutor miraculos a primit de la Sf. Mucenic Trifon. Drept mulțumită că i-a salvat viața, Trifon Patrikeev a construit o capelă în locul unde i-a apărut Sf. Trifon. Mai târziu, a construit în Moscova chiar și o biserică cu hramul Sf. Trifon. Ca urmare acestei întâmplări, dar şi pentru că însuşi Sfântul Trifon a fost păscător de păsări, în Rusia, el este considerat ocrotitor al păsărilor.
Preot Ştefan RÎMBU
