Sfântul Ierarh Nicolae e unul dintre cei mai populari sfinţi ai creştinismului. Nu e atât de popular nici Sfântul Ioan Gură de Aur, a cărui Liturghie se săvârşeşte mereu. Mila şi adevărul, pe care le-a trăit atât de desăvârşit Sfântul Nicolae, l-au făcut mare înaintea lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut mare înaintea oamenilor.
Edictul lui Constantin cel Mare l-a găsit pe Sfântul Nicolae în temniţă. Prin edictul lui Constantin de recunoaştere a creştinismului ca religie de stat, la anul 313, Sfântul Nicolae împreună cu toţi creştinii de prin temniţele imperiului roman sunt puşi în libertate.
La 325, printre cei 318 Sfinţi Părinţi ai primului Sinod ecumenic de la Niceea era şi ierarhul Nicolae. Soborul s-a convocat pentru a stăvili marea erezie a arianismului, care tăgăduia divinitatea lui Iisus. Atunci s-a cunoscut râvna sa pentru adevăr, care a trecut măsura. Căci Sfântul Nicolae l-a pălmuit pe ereticul Arie pentru hulirea lui că Iisus n-ar fi Fiul lui Dumnezeu, ci numai o făptură a lui Dumnezeu. Sfinţii Părinţi amărându-se pentru palma Sfântului Nicolae, i-au luat omoforul arhieriei. Dar în urma unei minutate vedenii şi la porunca Maicii Domnului, Sfinţii Părinţi i l-au dat înapoi. De atunci este zugrăvită Maica Domnului şi Domnul Hristos cu omoforul pe icoana Sfântului Nicolae. Râvna pentru adevăr pe care a avut-o Sfântul Nicolae, n-au mai avut-o ceilalţi Sfinţi Părinţi!
De mai multe ori, Sfântul Nicolae s-a arătat a fi milostiv şi grabnic ajutător şi de multe minuni făcător. Astfel, Sfântul Nicolae a intervenit în două rânduri de a salva câţiva oameni nevinovaţi condamnaţi la moarte. Odată, într-o mare secetă, a aprovizionat cu grâu cetatea sa, scăpând-o de foamete. A scăpat de mizerie şi păcat trei fete sărace, înzestrându-le pe ascuns ca să se poată căsători.
Inima lui de părinte al creştinilor a ars permanent ca o făclie. Poate că şi aici stă o taină a sfinţeniei lui: capacitatea lui de suferinţă, suferinţa pe care o aduna de la toţi, ceea ce îi făcea iubirea mai strălucitoare, şi care apoi mai multă suferinţă atrăgea, sporind focul iubirii sale de oameni.
Părintele Arsenie Boca
Seminţe duhovniceşti
Editura, Lumea credintei, 2009
