Biblia, cartea de căpătâi a creştinismului, este de fapt o colecţie de cărţi – 66 de cărţi canonice şi un număr de cărţi şi fragmente necanonice legate de Vechiul Testament. Putem spune, deci, că Biblia este o adevărată bibliotecă sacră.
Termenul biblia a ajuns să fie folosit cu sensul derivat de „cărticele”; deoarece însă acest diminutiv a intrat în uzul vorbirii populare greceşti rupt de sensul lui original, cuvântul biblia a ajuns să însemne pur şi simplu „cărţi”. La evrei însă, prin „cărţi” sau „scripturi” se înţelegeau scrierile sfinte, care se vor aduna din ce în ce mai multe pe parcursul veacurilor în ceea ce va constitui canonul Vechiului Testament.
În literatura creştină, titlul biblia pentru Vechiul Testament este folosit pentru prima dată de autorul necunoscut al unei scrieri din sec. II cunoscută ca Epistola a doua a Sf. Clement : „Că spune Biblia: „A făcut Dumnezeu pe om bărbat şi femeie…” (XIV, 2).
Ca titlu al întregii Sfinte Scripturi creştine (Vechiul Testament + Noul Testament) termenul biblia nu este folosit înainte de secolul al V-lea: atunci abia, pentru prima dată, autorii patristici greci folosesc acest cuvânt în listele cărţilor canonice. Din Răsărit a trecut apoi în Apus.
Această scurtă incursiune terminologică vrea numai să ne aducă aminte că această Carte, Sfânta Carte, pe care o avem în mână în mod obişnuit într-un singur volum, este o realizare minunată a conlucrării multor oameni sfinţi, din epoci diferite, cu unul şi acelaşi Duh Sfânt. Dar toţi aceşti oameni sfinţi, în cărţile scrise de ei sub insuflare de sus, cărţi multe şi diferite, dau mărturie despre Unicul Cuvânt veşnic al lui Dumnezeu.
Biblia sau Sfânta Scriptură este un bun comun al Bisericilor creştine şi, prin aceasta, un factor de unitate în adevărata credinţă, mărturisitoare a adevărului evanghelic, care este Ortodoxia. Fiecare Biserică face apel la Biblie ca la baza autoritativă a credinţei, a vieţii şi a mărturiei ei. Fiecare Biserică vede în Biblie o sursă unică pentru cunoaşterea lui Hristos şi a supremei Revelaţii dumnezeieşti în persoana şi în lucrarea Sa de mântuire. Toate Bisericile recunosc, în „mărturisirile lor de credinţă”, importanţa şi autoritatea Sfintei Scripturi. Cu atât mai mult noi ortodocşii trebuie să recunoaştem acest adevăr, că Biblia, adică Sfânta Scriptură ne este nu doar o sfântă care, ci este mijlocul prin care ne apropiem prin cunoaştere de Dumnezeu.
Pr. Vasile MIHOC
