Sfânta Tecla, Mare Muceniță, cea „întocmai cu Apostolii” este pomenită în Biserica Ortodoxă la data de 24 septembrie / 7 octombrie și se bucură de mare respect în rândurile credincioșilor datorită minunilor ei.
Sfânta Tecla, cea „întocmai cu Apostolii”, s-a născut în cetatea Iconiei, la 420 km de Constantinopol. Ea a fost prima dintre femei care a avut de suferit pentru credința curată în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. A reușit să reziste ispitelor și a înfruntat toate relele, fiind un exemplu de puritate. Și-a însușit din tainele credinței de însuși Sfântul Apostol Pavel, motiv pentru care a jurat să-și dedice viața credinței creștine și să rămână fecioară la trup și la suflet.
Hotărârea de a alege fecioria i-a înfuriat familia, în special mama, care o logodise, la 18 ani, cu un tânăr pe care îl credeau de același rang. Dar Tecla a refuzat căsătoria și a fost prigonită. Atunci, mama ei, înfuriată, l-a convins pe judecător să o condamne la moarte prin ardere de vie. Încurajată de dragostea ei pentru Hristos, ea a făcut semnul Crucii peste flăcări și a fost înconjurată de lumină, rămânând neatinsă de flăcări. Ploaia și grindina au stins focul și, împreună cu tunetele, au dus la îndepărtarea celor care doreau să o omoare pe Tecla.
După aceasta, Tecla s-a înverșunat și a părăsit casa părintească, în căutarea Apostolului. A ajuns în cetatea Antiohiei, unde un tânăr, Alexandru, renumit pentru viața lui de desfrâu, a încercat să o atragă în păcat. Numai că Tecla i-a rezistat și asta i-a adus suferință.
Fiind creștină, a fost dată pradă fiarelor sălbatice, dar animalele s-au aciuat blânde pe lângă ea. Cei ce au asistat la acele momente, văzând minunea, au trecut la creștinism. Până și conducătorul cetății a recunoscut puterea lui Dumnezeu și a eliberat-o pe Tecla.
Mai apoi ea i-a găsit pe Pavel și pe însoțitorii lui, inclusiv pe Sf. Apostol Barnaba, care se ascundeau într-o peșteră din apropierea orașului. Împreună cu ei a mers să propovăduiască Evanghelia lui Hristos în Antiohia, făcând multe minuni și suferind numeroase chinuri de-a lungul vieții ei pentru slava lui Dumnezeu.
Sfânta Muceniţă a propovăduit numele lui Iisus Hristos în Listra, Derbe, până în Antiohia. După aceea, cu binecuvântarea Sfântului Pavel, Sfânta Tecla s-a retras într-o regiune pustie și aspră din Seleucia Isauriei, unde a continuat să propovăduiască Cuvântul lui Dumnezeu și să-i vindece pe fiii Lui.
A revenit pe meleagurile natale și s-a retras în munți, unde a viețuit până la 90 de ani. La vârsta de 90 de ani, vrăjitori păgâni invidioși au venit să o batjocorească. Atunci, o stâncă uriașă s-a crăpat în două, când Sfânta Tecla l-a chemat pe Mântuitorul în ajutorul ei, și acea piatră a acoperit-o, ea dându-și astfel sufletul în mâinile Domnului.
Biserica Ortodoxă a proslăvit-o pe Sf. Tecla, numind-o Întâia-muceniță și cea întocmai cu Apostolii. Ea este „călăuza celor care suferă și cea care deschide drum de ieșire din orice chin” (așa cum Dumnezeu i-a deschis ei drum prin stâncă), fiind totodată și apărătoare a celor ce doresc să ducă o viață în feciorie.
Mormântul și moaștele sale sălășluiesc în Siria, la Maaloula, într-un așezământ de călugări care-i poartă numele, iar părticele din sfintele ei moaște sunt împărțite în întreaga lume ortodoxă
